Proloage – 13 August – Despre darul povăţuirii altora (Cuvânt al Sfântului Simion cel Nou)

Multi au fericit viata pustnicilor, iar altii cele sobornicesti, adica viata de obste, iar altii pe cei ce s-au facut povatuitori ca sa intelepteasca si sa invete pe oameni, si sa aseze manastiri, in care, in multe feluri, să se hraneasca si trupeste si duhovniceste. Eu, insa, nu fac alegere intre toate acestea; nici nu laud pe una, nici nu defaim pe cealalta, ci, totdeauna, şi in toate lucrurile, laud de trei ori fericita viaţă, ca pentru Dumnezeu si in Dumnezeu.

~Precum, din diferite mestesugiri se alcatuieste viata omeneasca, unii lucrand una, iar altii, altele, si asa isi implinesc nevoile, luand unul de la altul, asa traiesc oamenii, dând, firii trupeşti, trebuinţe. Tot astfel, se poate vedea si la cei duhovnicesti, unul, adica, se nevoieste la acest fel de viata, iar altul, la altă faptă bună si asa, isi petrec viata lor, pentru Dumnezeu si in Dumnezeu. Insa, in privinta acestor doua feluri de vietuire, toti gandesc la fel, si anume, la Chipul Domnului nostru Iisus Hristos, Omul Ceresc si Dumnezeu, Cel imbracat in omul cel pamantesc si cuvantator.

Că omul, Chipul Celui Ceresc~purtand, si barbat desavarsit al plinirii lui Hristos fiind, poate sa povatuiasca bune, la calea dumnezeiestilor porunci si a pastoriei lui Hristos. Iar cel ce nu cunoaste această taină, aceluia mai de folos ii este să fie povatuit el, decat sa povatuiasca el pe altii, spre pierzare. Insa, pe cei ce cu osardie se apropie, Dumnezeu nu-i lasă să cadă de tot, ci, vazandu-i pe ei neputinciosi, lucreaza impreuna cu ei si le ajută, iubindu-i pe dansii si vrand sa le intinda lor mana Puterii de Sus, si sa-i ridice la Sine. Si, astfel, le ajută, si la arătare si in taină, prin intelegere si nestiut, pana ce vor urca toata scara si se vor apropia de El, si toti, prin toate,~una vor fi si la uitarea tuturor celor pamantesti vor ajunge, şi pe El, Unul, Il vor cunoaste, ori in trup, ori afara de trup, nu stiu. Si, petrecand impreuna cu El, vor primi negraitele bunatati.

Să nu-ti strici randuiala si petrecerea ta, cand vrei sa zidesti pe aproapele. Vezi, dar, că lucrul acesta este cumplit si nu este lesnicios. Ca nu cumva, ajutandu-l tu pe acesta, să strici asezarea ta si nici asezarea aceluia sa nu poti sa o zidesti si sa o vindeci.

Cel ce se teme de Dumnezeu, nu se teme de navalirile dracilor, nici de neputincioasele lor porniri, nici de~certarea oamenilor celor vicleni. Că, precum o văpaie de foc mistuieşte totul, in locuri nepatrunse si neluminoase, noaptea si ziua, asa, razele dumnezeiescului foc, care se trimit, in chipul focului, de catre Domnul, goneste de la noi pe draci, care fug, ca sa nu fie arsi de El.

Unele puteri, adică, sunt de la noi, iar altele, se dau noua de sus, de la Dumnezeu. Pe cât ne curatim prin osteneli sfinţite, pe atât ne luminăm cu lumina umilinţei. Şi, pe cât ne luminăm, ne curatim cu lacrimile. Una, adica aducand-o de voie, iar, pe alta, o primim, dându-ni-se de sus. Unde este smerenia adanca,~acolo sunt lacrimi din destul si, unde sunt acestea, acolo este si venirea Sfântului Duh. Iar Acesta venind, prin ajutorul cel de la Domnul, se face toata curatia si sfintenia. Şi văzut este omul acela de Dumnezeu, şi Dumnezeu il vede şi il cerceteaza pe el. Că zice: Spre cine voi căuta? Fără numai spre cel blând si lin şi spre cel ce se cutremură de cuvintele Mele.

Dumnezeului nostru, slava!