Proloage – 12 Decembrie – Întru aceastã zi, minunea Sfântului Spiridon, cu un vânzãtor de grâu

O foamete mare cuprinsese toată ţara Ciprului. Dar bogaţii cetăţii, care erau vânzători de grâu, se bucurau de scumpete şi au început a vinde mai scump grâul cel strâns de mulţi ani, dar când s-a isprăvit grâul, nu mai aveau în cetate de unde să mai cumpere. Însă, aceasta a rânduit Dumnezeu, pentru păcatele noastre, smerindu-ne pre noi, că toate cu judecată şi cu purtarea de grijă le face. Deci, era în cetatea Trimitundei un oarecare vânzător de grâu, nesăţios pentru iubirea de arginţi şi toate cele din~lăuntrul său erau flămânde de lăcomie.

Acesta, strângând cu neguţătorie, de prin alte părţi, mulţime de grâu, şi aducându-l cu corabia în cetate, nu voia să-l vândă cu acel preţ cu care se vindea în cetate, ci l-a strâns în hambare, până când se va mări foametea în cetate, ca să-l vândă mai scump şi să câştige avere mai multă.

Şi, făcându-se foamete mare şi, din zi în zi, îngreunându-se traiul, a început bogatul acela a vinde grâul său, foarte scump. Şi a venit, căzând către dânsul, un sărac, cerând şi rugându-l cu lacrimi să-l miluiască şi să-i dea lui puţin grâu, ca să nu moară de foame cu femeia~şi copiii lui, iar vânzătorul, cuprins fiind de nemilostivire şi de pofta aurului, n-a vrut să-l miluiască pe acel sărac, ci a zis către dânsul: “Să mergi şi să aduci preţul, şi vei avea ceea ce vrei să cumperi”.

Iar săracul, slăbit de foame, a venit către Sfântul Spiridon, spunând cu plângere sărăcia lui şi nemilostivirea bogatului. Iar Sfântul i-a zis lui: “Nu plânge, ci mergi la casa ta, pentru că aşa grăieşte Duhul Sfânt, că, dimineaţă, casa ta se va umple de grâu, iar pe bogatul acela îl vei vedea că te va ruga pe tine şi-ţi va da ţie grâu fără de preţ”. Iar săracul, socotind că Sfântul i-a zis aceasta numai spre mângâierea necazului său şi~crezând deşartă şi nelucrătoare nădejdea ce i s-a dat, s-a dus la casa lui, suspinând.

Şi, cum s-a întunecat de noapte, din porunca lui Dumnezeu s-a vărsat ploaie mare pe pământ şi, prin acea vărsare multă de ape, hambarele bogatului aceluia nemilostiv şi iubitor de arginţi s-au spart şi apa a risipit tot grâul. Iar acel nemilostiv vânzător de grâu a alergat prin toată cetatea, strigând şi rugând pe toţi, să-i dea lui ajutor. Iar poporul cel sărac, văzând grâul cel risipit pe drumuri, a început a-l strânge şi a-l aduna prin casele lor. Asemenea şi săracul acela şi-a adunat şi el grâu pentru sine, cu prisosinţă. Încă şi bogatul, văzându-l, a început a-l~ruga să-şi ia grâu fără de preţ, cât va voi.