Proloage – 12 Aprilie – Întru această zi, cuvânt de îndemn al Sfântului Ioan Gură-de-Aur, ca să ne sculăm la miezul nopții, la rugăciune

Să iei omule, ca pavăză, sfânta rugăciune și să te îngrădești cu ea. Să te scoli din somn și să-ți scoți sabia ta, adică rugăciunea. Și să stai tare, după puterea ta, și să te rogi din tot suflelul, cu dorirea ta, și Dumnezeu îți va ajuta ție degrabă și-ți va da tărie și putere să biruieşti pe vrăjmașul cel nevăzut care îndrăznește asupră. Că nu pentru aceea, fraților, este făcută noaptea, ca să o dormim întreagă, fără de folos, ci, se cade să o împărțim:~o parte, pentru lucru, iar alta pentru odihnă. Priviți cum se scoală, la miezul nopții, lucrătorii și plugarii. Drept aceea și voi toți să vă sculați noaptea, fiecare, și, mai întâi decât toate lucrurile, rugăciune către Dumnezeu să faceți, ca să vă dea vouă mila Sa.
Iar când te vei culca să dormi, să nu-ți rămână, nicio noapte în care să nu te închini, ci, pe cât vei putea, să faci închinăciuni. Că, prin aceste închinăciuni biruiește omul puterea diavolului și, prin ele, se izbăvește de păcatele ce a făptuit întru acea zi. Că, atunci, noaptea, și mintea îți este mai ușoară către Dumnezeu și, rugăciunile cele de noapte te pot întoarce spre pocăință, că mai bine~ascultă Dumnezeu rugăciunile de noapte, decât cele de zi ale tale. Și chiar numai din casă de vei ieși, apoi vei simți o preabună tăcere. Și atunci mai curat îți este sufletul tău și mintea mai ușoară la rugăciune.
Drept aceea, iubitule, să te scoli noaptea și să-ți pleci genunchii și să cazi la Dumnezeu, rugându-te, că, mai mult decât la rugăciunile cele din zi își pleacă urechea Sa Domnul, spre rugăciunile cele din noapte. Adu-ți aminte de David Împăratul, cum zicea: “De șapte ori în zi te-am lăudat”. Și iarăși: “În miezul nopții m-am sculat, să mă mărturisesc Ție, pentru judecățile dreptății Tale”. Apoi: “Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în toate nopțile patul~meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda”. Gândiți-vă, dar, fraților, că David era împărat și avea atâtea griji și, iată, așa făcea în toate nopțile. Iar noi, ce răspuns vom da Lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre, petrecând în lene?
Zic vouă, fraților, și surorilor: “Să ne sculăm noaptea, ca să ne rugăm lui Dumnezeu pentru păcatele noastre și să ne mărturisim Lui. Că, în vreme de noapte, nu tulbură mintea cuvintele cele deșarte. Și cum o vor tulbura, când toți dorm și nu se vede nimeni, nici nu cască cineva, nici nu face zgomot. Iar ziua nu se poate să fie așa, că vede multe tulburări și are multe gânduri și, chiar de te-ai întări mult, nu vei~putea să aduci lui Dumnezeu acel fel de rugăciuni – încât să fie casa noastră ca o biserică de noapte. Că a zis Domnul: “Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor”.
Să ne sârguim fraților, să ne rugăm în toate zilele și în toate nopțile, ca să dezlegăm puterile păcatelor. Drept aceea, zic vouă, să ne sculăm noaptea, dacă nu chiar la miezul nopții, cel puțin spre ziuă. Că zice Proorocul: “De mi-am adus aminte de Tine în așternutul meu, în dimineți am cugetat la Tine”. Că noaptea în două se desparte: adică spre a trupului odihnă și spre a sufletului mântuire. Scoală-te, dar, noaptea și te roagă lui Dumnezeu,~să cazi înaintea Lui, suspinând pentru păcatele tale. Chiar și milostenie dacă am face, iar fiecare ne-am lenevi la rugăciune, atunci nu ne vom putea mântui. Să nu ne lenevim, dar, a ne ruga, Ziditorului nostru, ca să mântuiască sufletele noastre, ca un bun și de oameni iubitor. Că a Lui este slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.