Proloage – 11 Noiembrie – Întru această zi, învăţătură a Sfântului Teodor, egumenul studiţilor, despre cei ce se ostenesc pentru Dumnezeu

Fraţilor şi părinţilor, oamenii când se adună, fac neguţătorie şi sobor în toate zilele şi vând şi cumpără, dar scurtă este vremea aceea, fiindcă iarăşi se strică. Dar neguţătoria cea pentru suflet tot una stă şi nu se strică, ci este întinsă cât viaţa fiecăruia. Că neguţătoria aceasta nu este aur sau argint, nici haine, ci mântuirea sufletului şi viaţa veşnică, întru Împărăţia cea fără de sfârşit, pentru care se cade să avem acum toată sârguinţa şi grija. Deci,~să nu greşim, fraţilor, din neiscusinţă, nici să ne lipsim de neguţătoria cea bună, ci să ascultăm pe Domnul, Cel Ce zice: “Împărăţia Cerului aproape este de noi, numai să o cumpărăm pe ea în toate zilele noastre, nu dând întâietate aurului sau argintului, ci adunând credinţă dreaptă şi viaţă curăţită, ascultare şi răbdare cu smerită înţelepciune şi dragoste, care este legătura desăvârşirii”. (Coloseni 3, 14). Că, iată, Domnul propovăduieşte în Evanghelie, zicând: “Iarăşi este asemenea Împărăţia Cerurilor cu un neguţător, care caută mărgăritare bune. Şi, aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut~toate câte avea şi l-a cumpărat” (Matei 13; 45,46).

Iată, dar, sunteţi şi voi buni neguţători, lăsând toate şi cumpărând pe Hristos, Bunul şi Cinstitul Mărgăritar. Că aceasta este a lua crucea Sa şi a-I urma Lui cu cuvioşie şi cu dreptate.

Deci, de vreme ce soborul stă de faţă, apoi este vremea de deşteptare, de priveghere şi de nevoinţă mare. Drept aceea, fraţilor, să fim gata şi mai buni, cumpărându-ne mântuirea noastră la acest “târg” dumnezeiesc.

Bun neguţător este acela ce toate vorbele le vinde pentru tăcere, de nimic amărându-se, nici văitându-se. Bun neguţător este cel ce a~schimbat şi a cumpărat cinste, prin nevoinţa sa. Bun neguţător este cel ce a schimbat şi a cumpărat cinste, prin nevoinţa sa. Bun neguţător este cel ce trupul şi sângele său îşi vinde şi primeşte Duh prin răbdarea şi prin ascultarea fraţilor. Şi de vreme ce, despre ascultare este cuvântul, să vorbim deci despre aceia care n toate zilele fac bucate pentru fraţi şi mult se ostenesc şi aşa împlinesc legea dragostei. Să luăm aminte la cei ce se ostenesc spre trebuinţele fraţilor, ca nişte buni şi iscusiţi lucrători întru Domnul.

Şi iarăşi, să luăm aminte la cei ce cântă cu înţelegere şi laudă pe Dumnezeu, cu nevoinţă mare, şi~care sunt vrednici de îndoită plată. Să înţelegem dar, cum este viaţa noastră şi cum au lucrat Sfinţii Părinţi acea fericită neguţătorie, cu multă răbdare, ca şi noi bine să lucrăm neguţătoria şi desăvârşiţi făcându-ne, să trecem de aici, dupa cuvântul Domnului cel zis de David: “Întoarce-te suflete al meu, la odihna ta, că Domnul ţi-a făcut ţie bine” (Psalmi 114,7). Deci, fie ca un glas ca acesta să ne fie şi nouă grăit, în vremea morţii, şi să căştigăm viaţa veşnică. Amin.