Proloage – 11 Iulie – Despre doi vecini şi aurul găsit pe drumul spre biserică

Erau doi credinciosi, cu mestesugul cismari, traind unul aproape de altul.

Insa unul avea copii multi, femeie, tată şi mamă şi umbla la biserică in toate zilele şi-şi chivernisea toate dupa Dumnezeu, din mestesugul sau.

Iar celalalt era si el mester, dar fiindca nu umbla la biserică, ci lucra si Duminica, pentru aceea, nici pe sine nu putea sa se chiverniseasca.

~Deci, invidiind pe vecinul sau, i-a zis lui cu mânie: “De unde, si cum te-ai imbogatit tu? Că eu ma silesc in mestesugul meu mai mult decat tine, si cu totul am saracit”. Iar el, vrand să-l faca si pe acela sa mearga la biserică, i-a zis lui: “Iată, eu merg la biserică si, acolo, aflu aur aruncat pe drum si, de atunci, cate putin, m-am imbogatit. Ci de vei voi sa vii mereu cu mine, eu te voi chema si, orice vom afla, tu sau eu, sa le impartim pe jumatate”. Iar acela, crezand, a inceput sa mearga cu dansul.

Si, mergand el la biserică, totdeauna, l-a binecuvantat pe el Dumnezeu si s-a imbogatit. Dupa~aceea, i-a zis lui acel bun sfătuitor: “Oare stii, frate, cat de mult ti-a folosit sufletului tau si averii tale, un cuvant intelept de la Dumnezeu? Dar sa ma crezi pe mine n-am aflat pe drum, că ţi se părea că eu umblu dupa aur. Dar, de vreme ce Dumnezeu a zis: Cautati mai intai Imparatia Cerurilor si toate celelalte se vor adauga vouă, pentru aceea ti-am grait tie asa. Deci, chiar de am mintit, iată, că n-am gresit, fiindca am izbandit şi ai câştigat”.

Iar, de aceasta afland, preacuviosul Patriarh al Alexandriei, Ioan cel Milostiv, l-a făcut pe acesta bun sfetnic si preot, pentru că vrednic era şi cinstitor de Dumnezeu.~Dumnezeului nostru slava, acum şi pururea si in vecii vecilor! Amin.