Proloage – 10 Septembrie – Despre Sfintele trei femei ce s-au aflat în munte, după Pavel, Episcopul Monembaziei

Pavel, episcopul Monembaziei, ne-a spus: Fiind eu mirean, trimis am fost, la rasarit, să adun dajdă imparateasca. Si mi s-a intamplat mie in cale o manastire pustniceasca, si am voit sa intru intr-insa, iar egumenul si calugarii au iesit intru intampinarea mea si, sarutandu-ne unul pe altul, am sezut afara.

Deci, era acolo o gradina de pomi avand roade, si am vazut pasarile zburand si rupand ramuri cu poame si ducandu-se degraba. Si~am intrebat, pe egumen: “De ce, oare, pasarile acestea nu mananca aici poamele, ci, rupand ramurile, le duc?”, Si mi-a zis mie egumenul: “Iata, unsprezece ani sunt de cand pasarile acestea totdeauna fac asa”. Iar eu, ca indemnat de Dumnezeu, am zis: “Sunt, undeva, in munti, de bună seamă, niste Sfinti barbati sau femei, petrecand in Dumnezeu, si pasarile acestea, dupa a lui Dumnezeu porunca, le duc lor acele poame”. Acestea graindu-le, iata a zburat un corb si a rupt o ramura cu rod. Si am zis, egumenului: “Sa mergem dupa el”; si asa, am mers, iar corbul zbura inaintea noastra, cu rodul. Si, zburand pe un deal, s-a oprit, punand ramura jos. Iar~noi, suindu-ne la el, indata a luat corbul ramura si a zburat intr-o vale adanca precum o prapastie. Si lasand acolo ramura, a zburat. Apropiindu-ne de prapastia aceea, am aruncat o piatra in jos si am auzit un glas de acolo, zicand: “De sunteti crestini, nu ne ucideti pe noi”. Iar noi am zis: “Dar voi cine sunteti?”. Iar ele au zis: “De voiti sa ne vedeti, aruncati-ne noua trei haine, că suntem femei goale si, mergand pe sub munte, veti afla o cararuie ingusta, si pe aceea veti putea veni la noi”.

Acestea daca le-am auzit noi, indata trei calugari au dezbracat de pe ei hainele lor si, invelind intr-insele~niste pietre, le-au aruncat la dansele, jos. Si ne-am pogorat din munte si am aflat o cale mica si stramta, precum spusesera ele si abia puteam sa mergem pe ea, si am ajuns la acea pestera de munte, intru care petreceau Sfintele. Si, am aflat trei femei, iar ele, vazandu-ne pe noi, s-au inchinat noua, pana la pamant si, facand rugaciune, am stat. Deci, una dintre dansele s-a asezat, iar doua ii stateau dinainte. Atunci, egumenul a zis catre ceea ce sedea: “De unde esti stăpână şi maică, si cum ai venit aici?”, Raspuns-a aceea, zicand: Eu, parinte, din Constantinopol sunt, si am avut barbat cu rând imparatesc, care, murind tânăr, am ramas eu,~putin mai mult de douazeci de ani avand de la nastere, si petreceam plangand de doua lucruri: de vaduvie si de nerodire. Iar dupa cateva zile, oarecare dregator, auzind de mine, a trimis slugile sale, vrand sa ma rapeasca la sine, cu sila, si nu ma slabeau trimisii, vrand sa ma duca la stapanul lor. Deci, m-am rugat Domnului meu Iisus Hristos, sa ma izbaveasca de acel om silnic, care voia sa-mi spurce si sufletul si trupul. Si am zis, catre slujitori: “Stapanii mei, au doara nu voiesc eu sa merg cu bucurie la stapanul vostru cel slavit? Dar, acum, eu am o neputinta. Deci, ingaduiti-ma pe mine, pana ce ma voi tamadui si ma~voi curati de neputinta, si atunci voi merge la dânsul, cu veselie”. Aceasta auzind-o, slugile se dusera, zicand: “Te va astepta pe tine stapanul nostru, până la patruzeci de zile”.

Iar dupa plecarea acelora, pe toate slugile mele si slujnicele le-am slobozit, dându-le lor aur, si am lasat numai pe acestea două, pe care le vedeti acum. Dupa aceasta, chemand pe un om iubitor de Hristos, din neamul meu, cu juraminte înfricosatoare l-am jurat pe el, sa vândă moşiile mele si casa si aurul, să le imparta saracilor.

Apoi, sculandu-ma noaptea, am~luat pe aceste doua slujnice, acum surori ale mele, si am intrat cu dânsele in corabie si, fiind povatuite de Dumnezeu, am venit la locul acesta. Si, iată, unsprezece ani sunt de cand om n-am vazut, fără numai pe voi, astazi. Iar hainele noastre, dupa un an, s-au rupt”.

Si a zis, către dânsa, egumenul: “De unde, stapana mea, aveti voi hrană?”. Iar ea a zis: “Bunul, iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, Cel Ce a hranit poporul Sau in pustie patruzeci de ani, Acela si nouă, necredincioaselor roabelor sale, ne trimite hrană. Că peste tot anul, cu purtarea Lui de grija cea dumnezeiasca, pasarile ne aduc~noua tot felul de poame, nu numai de trebuinta noastra, ci si de prisosinta, si ne acopera si ne incalzeste Domnul cu darul Său, incat nici iarna nu ne temem de ger, nici vara de zăduf, si petrecem salasuindu-ne ca in Rai, slavind totdeauna Sfânta Treime”.

Acestea auzindu-le noi si minunandu-ne, a zis, catre dânsa, egumenul: “De vei porunci, stăpână, trimit un frate la mânăstire, să aducă bucate si sa mancam cu voi”. Iar ea a raspuns: “De vei voi, parinte, sa faci aceasta, apoi, sa poruncesti să vie si un preot sa savarseasca aici sfânta slujbă, ca sa ne impartasim cu~Preacuratele Taine ale lui Hristos, că de cand ne-am despartit de cetate, nu ne-am mai invrednicit sa primim sfintirea acestora”.

Si, indata, egumenul a trimis un calugar in manastire, ca sa cheme un preot si sa aduca si bucate. Deci, venind, preotul a savarsit Sfanta Liturghie si s-a impartasit intai ea singură, apoi si slujnicele ei, cu Preacuratele Taine, si au mancat acolo, cu noi, si a zis stapana, catre egumen: “Rogu-ma sfintiei tale, parinte, sa petreci aici trei zile”. Si a fagaduit, egumenul. Apoi, sculandu-se, fericita aceasta s-a rugat lui Dumnezeu, cu dinadinsul, si a murit. Iar noi, cu lacrimi,~cantand deasupra gropii, cantari, am ingropat-o pe ea. Iar dimineaţă, s-a rugat si cea de a doua, si a murit in pace, asemenea si cea de a treia, în a treia zi. Si, ingropandu-le pe ele, ne-am intors, slavind pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel Ce face minuni preaslăvite cu sfinţii Săi, Căruia se cuvin cinstea si inchinaciunea, in veci.

Amin.