Se spune, despre Marcu monahul din Egipt, că a petrecut treizeci de ani neieşind din chilia sa. Însă, avea obicei un preot de venea la dânsul şi, săvârşindu-i Sfânta Liturghie, îl împărtăşea pe el cu Sfintele Taine. Iar diavolul, pizmuind bunătăţile lui şi răbdarea, a voit să-l ispitească pe el cu osândirea. Că a adus la el un om ce avea duh viclean, cu chip de a primi rugăciune de la el. Deci, omul fiind învăţat de diavolul, mai înainte de toate, a zis acestea către stareţ: “Preotul tău este plin de toată stricăciunea păcatului şi, de~acum, să nu-l mai primeşti pe el să intre la tine”. Însă, bărbatul cel de Dumnezeu insuflat, Marcu, a zis către dânsul: “Fiule, toţi oamenii aruncă afară spurcăciunea, iar tu la mine ai adus-o. Că scris este: “Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”. Însă, chiar de este el păcătos, Dumnezeu îl va mântui pe el, că scris este: “Rugaţi-vă unul pentru altul, ca să vă vindecaţi””.
Şi, acestea zicând, a făcut rugăciune şi a gonit pe dracul din om şi l-a slobozit pe el sănătos. Iar, după ce a venit preotul, îndată l-a primit pe el stareţul, cu bucurie. Iar Bunul Dumnezeu, văzând lipsa de răutate a stareţului, i-a arătat lui un semn, precum însuşi ne-a~povestit. “Când preotul stătea înaintea Sfântului Prestol, am văzut”, zicea el, “pe îngerul Domnului, din cer pogorându-se şi punându-şi mâna pe capul preotului. Şi s-a făcut, preotul, cu totul ca un stâlp de foc. Iar eu, minunându-mă de vederea aceea, îndată am auzit un glas, zicându-mi mie: “O, omule, ce te minunezi de lucrul acesta? Că dacă un împărat pământesc nu lasă pe dregătorii săi să stea întinaţi înaintea sa – de s-ar întâmpla să nu fie ei cândva cu ştiinţă curată şi cu slavă multă – apoi, cu atât mai mult, Împăratul Ceresc nu-Şi va curăţi El, oare, pe slujitorii Sfintelor Taine, pe ei care stau înaintea scaunului Său, şi nu-i~va lumina cu slava cerească?”.
Iar viteazul şi nevoitorul lui Hristos, Marcu Egipteanul, s-a învrednicit de semnul acesta, mare făcându-se, pentru că n-a osândit pe preot, şi a propovăduit tuturor să nu osândească de nici un păcat pe preoţi, de vreme ce, înaintea lui Dumnezeu sunt stătători şi împreună petrec cu îngerii. Dumnezeului nostru, slavă!