Proloage – 10 mai – Despre isipitirea celor sfinţi (Cuvânt din Pateric)

Un frate a întrebat, pe un Părinte, zicând: “Cum aduce diavolul ispitele, la sfinţi?”.

Şi a zis, lui, stareţul: “Era unul din Părinţi, anume Nicon şi petrecea în Muntele Sinai. Şi s-a întamplat unui tânăr, de a intrat în casa unui egiptean şi, aflând pe fiica lui singură, a căzut cu ea în păcat, apoi a învăţat-o pe ea să zică: Ava Nicon mi-a facut mie aceasta.

Deci, după o vreme, venind tatăl ei, a aflat de aceasta şi, luându-şi sabia, s-a dus la stareţ şi bătând în~uşă, a ieşit stareţul. Şi ridicându-şi mâna ca să-l ucidă pe el, îndată i s-a uscat mâna.

Apoi, întorcându-se acasă, egipteanul a spus celor mai bătrâni din sat şi ei au trimis după stareţ şi l-au adus. Iar, după ce a sosit stareţul, l-au bătut, rănindu-l, şi voiau să-l gonească pe el, dar el i-a rugat, zicându-le: Lăsaţi-mă, pentru Dumnezeu, ca aici să mă pocăiesc.

Deci, l-au pus pe el trei ani într-un loc, mai departe, poruncind ca nimeni să nu meargă la dânsul. Şi a făcut acei trei ani, venind în fiecare Duminică şi căindu-se, la biserică.~Şi, se ruga tuturor, zicându-le: Rugaţi-vă pentru mine.

Iar, mai pe urmă, acela ce făcuse păcatul şi care aruncase vina asupra stareţului, s-a îndrăcit şi s-a mărturisit înaintea tuturor, zicând: Eu am făcut păcatul acesta şi am năpăstuit pe robul lui Dumnezeu.

După aceea, mergând, tot poporul se căia înaintea stareţului, zicând: Iartă-ne pe noi, ava. Şi le-a zis lor: Ca să vă iert, vă iert, dar, ca să mai petrec aici, cu voi, nu voi petrece. De vreme ce nimeni nu s-a aflat, din voi, având socotire dreaptă ca să mă miluiască pe mine. Şi aşa s-a dus de acolo”.

~Deci, a zis stareţul, fratelui: “Oare, vezi cum aduce diavolul ispite asupra sfinţilor?”.