Nu te înălţa, omule, ca să nu cazi şi să dai pierzării sufletul tău. Urât este, inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, tot omul cel mandru. Pentru că, inceputul pacatului omenesc este mandria, si cel ce se ţine de ea este urât tuturor. Iar sfarsitul mandriei este caderea de la Dumnezeu, pentru că inima celui mandru nu are umilinţă. O, sărmane om, de ce te inalţi, fiind pamant si cenusa? Că cine este mai nebun, decat cel mândru? Trufasul, cu mândria umflându-se, este ca o băşică de apă ce scoate glas~făţarnic.
O, măreţule, cunoaste-ţi firea ta, că din fire eşti muritor, iar tu, cu mândria, te socoteşti a fi veşnic. Chiar de ai zbura înalt cu gândul, ca un vultur, şi de acolo te voi surpa, zice Domnul; pentru că El, mândrilor, le stă împotrivă.
Atunci, cei mândri, câindu-se, vor zice: “Ce ne-a folosit nouă mândria noastră şi la ce ne-a ajutat noua bogatia cea cu mândrie? Toate acelea au trecut ca o umbră şi la chinurile veşnice ne vor duce”. Din care, să ne izbaveasca pe noi Domnul, Dumnezeul nostru, a Căruia este slava, acum şi pururea~şi în vecii vecilor! Amin.
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
