Proloage – 10 Decembrie – Întru această zi, cuvântul lui Cosma preotul, despre monahii care umblă în voile lor şi nu voiesc să fie împreună cu fraţii şi să slujească la ostenelile mânăstirii

Sunt unii monahi care intră și se vâră în chilii închise, să împlinească voile lor acolo, hrănindu-se ca mistreții, trăiesc în peșteri și de cele ce li se aduc lor se bucură. Și pentru aceasta, fug de așezământul mânăstirii, nevrând să se ostenească, nici să se supună egumenului, neprimind să petreacă cu smerenie, împreună cu călugării nicio zi, vrând pe pământ să fie ei cinstiți. Ei pun rânduieli și legi~femeilor și cu mărturisirea leagă și dezleagă nepricepuții, ei înșiși având trebuință de dezlegare de la alții. Și înălţarea de minte, cea mai urâtă lui Dumnezeu și cea mai spurcată, aceea petrece întru dânşii. Că se socotesc a fi mari și sfinți, iar pe toți oamenii îi cred mai proști decât dânșii, numai ei singuri socotindu-se că plac lui Dumnezeu. Și acolo șezând, rânduiesc casele altora, iar de casa lor, mânăstirea, cu nebunie fug.

Rânduiesc tocmeli și cumpărări multe și câștigare de averi și de case rânduiesc și multe alte nebunii se află la dânșii. Îşi fac nume vestit și scrisori trimit la toți, ostenindu-se și poftind ca să se înștiințeze de s-ar~putea până și în alte ţări. În acest fel este diavolul cel cu rău meșteșug, că pe toți îi întoarce de la calea cea dreaptă, la voile sale. Încât se împlineşte proorocia lui David, care zice: “Toți s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut, nu este cel ce face bine, nu este până la unul”. Că acestea s-au scris pentru cei răi, care fără de lege și fără de rânduială vântură lumea și toate cetățile și, care, uitând învățăturile Apostolului Pavel, mănâncă întru lenevire pâine străină și zilele lor rău își petrec.

Drept aceea, unora că acestora, în Epistola cea către Tesaloniceni, Apostolul le grăiește: “Fraților, vă poruncesc, în numele Domnului~nostru Iisus Hristos, să vă feriți de orice frate care umblă fără de rânduială și nu după predania pe care ați primit-o de la noi. Căci voi înșivă știți cum trebuie să vă asemănați nouă, că noi n-am umblat fără rânduială între voi, nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci cu muncă și cu trudă, am lucrat ziua și noaptea, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi. Nu doar că n-avem putere, ci ca să ne dăm pe noi pildă vouă spre a ne urma. Că și când ne aflam la voi, am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce. Pentru că auzim că unii de la voi umblă fără rânduială, nelucrând nimic și iscodind. Dar~unora ca aceștia le poruncim și-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, să muncească în liniște și să-și mănânce pâinea lor” (II Tesaloniceni 3, 6-10).