Proloage – 10 Decembrie – Întru această zi, cuvânt pentru Tobit cel milostiv, care a fost în Israel

A fost un om în Israel, Tobit, milostiv și cucernic și multă sârguință avea spre îngroparea iudeilor celor morți, în vremea robiei asirienilor și, clevetit fiind la împăratul Sanherib, a scăpat. Deci, a adormit, odinioară, sub zid, dinafară de cetate, precum adesea se întâmpla. Și, dormind el, când a deschis ochii, păsările zburând pe deasupra lui, i-au lăsat necurăție în ochi și a făcut albeață.

Deci, era în Muntele Ecbatana o fecioară, rudenie a lui, Sara cu~numele, care fusese măritată după șapte bărbați, dar toți fuseseră omorâți de un drac cu numele Asmodeu, înainte de a se uni ei ca soți cu ea. Și s-a rugat lui Dumnezeu, fecioara, și i-a trimis Dumnezeu ei ajutor pe îngerul Rafael. Că Tobit cel orb a zis fiului său, Tobie cu numele, să nu-și ia femeie din altă parte, fără numai din seminția și din neamul lor, după lege. Și i-a dat lui și o scrisoare pentru zece talanți, zicându-i: “Când erai prunc i-am dat lui Gabel, din cetatea Raghes a Mezilor, acești bani spre păstrare. Drept aceea, să cauți să te duci la dânsul, ca să iei de la el talanții ce i-am dat și-i vei da lui scrisoarea și~banii să-i aduci degrabă”. Iar tânărul își căuta tovarăș, că nu știa calea și a aflat, cu voia lui Dumnezeu, pe îngerul Rafael, stând ca un om și l-a tocmit. Că zicea Rafael că știe calea și adeseori umblă pe ea, iar numele a spus că-i este Azaria, fiul marelui Anania și zicea: “Iată sunt gata să merg cu tine”.

Deci, venind ei la râul Tigrului, tânărul s-a pogorât la râu ca să-și spele picioarele sale și, iată, un pește mare a ieșit ca să-l înghită pe el. Tobie s-a înspăimântat și a strigat cu glas mare și a zis: “Stăpâne, mă înghite pe mine peștele”. Iar îngerul i-a zis: “Apucă-l de ureche și-l trage pe el~la tine”. Și l-a tras pe el la uscat. Și i-a zis lui, iarăși îngerul: “Prinde peștele și, spintecând pântecele lui, să-i iei rărunchii, inima și fierea și să le păstrezi pe ele”. Iar tânărul l-a întrebat: “La ce trebuință folosesc acestea?”. Iar îngerul i-a zis: “Cu rărunchii și cu inima, cădind și afumând, vei gonii dracii, iar cu fierea vei tămădui albeața de pe ochi”. Deci, așa a luat tânărul femeie din neamul său, pe fecioara aceea Sara, mai înainte zisă, prin sfatul și îndemânarea îngerului, gonind pe neprietenul diavol, prin punerea pe cărbuni a inimii peștelui, prin cădire și prin afumare și gonindu-l în pustie. După aceea, luând cei zece talanți,~tânărul s-a întors împreună cu femeia lui la tatăl său Tobit, căruia i-a uns ochii cu fierea cea de pește și îndată bătrânul a văzut.

Apoi s-a descoperit pe sine îngerul, că nu a fost om, ci de la Dumnezeu trimis era, spre ajutorul lor. Iar pe fecioara aceea le-a dăruit-o lor, pentru a lor evlavie și a zis către dânșii: “Taina împărătească bine este a o ascunde, dar faptele lui Dumnezeu sunt lucru slăvit și binecuvântat a le vesti și a le lăuda”. A Căruia este slava, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.