Proloage – 10 August – Despre invidie (învăţătură a Sfântului Vasile)

Sa fugim, fratilor, de invidie, de cursa cea draceasca, ca nu cumva legandu-ne de rautatea pacatului, sa cadem in osanda cea amară. Pentru că Domnul se impotriveste celor mandri, iar celor smeriti le dă dar. Deci, unde este invidie si cearta, acolo nu este cercetarea darului lui Dumnezeu, ci numai lucruri de defăimare si diavolesti gânduri.

Apoi, ce este mai ticălos decât invidia? Invidiază lenesul agonisirile celui bogat, dar el nu se~osteneste, că din osteneala vine agoniseala.

Invidiaza pacatosul curatia celui drept, dar nu voieste sa se tragă, pe sine insusi, de la păcat.

Invidiaza desfranatul intreaga intelepciune a celui curat, dar nu voieste sa se asemene cu viata lui.

Invidiaza, pe cei dimpreuna cu el, lucratorul cel viclean, care a căpătat aceeaşi plată, ca si cei care au lucrat un singur ceas, şi nu-si aduce aminte de Hristos, Care a zis: “Prietene, nu-ti fac tie strambatate, nu cu un dinar te-ai tocmit cu mine? Ia-ţi al tau si du-te,~că vreau, si celui de pe urmă să-i dau, ca şi ţie. Oare, nu sunt Eu slobod, ca să fac ce vreau cu ale Mele? Chiar dacă ochiul tău este viclean, Eu însă sunt bun”.

Drept aceea, nu păşiţi cu mandrie, şi lăsaţi invidia. Pentru că invidia este intristarea inimii si stricaciunea sufletului, uscaciunea trupului, stricarea dragostei, vrajba faţă de toti, risipirea neamului, împiedicarea faptei bune, arvuna osândei, pierderea vieţii ce va să fie, si mostenirea gheenei.

Deci, acestea auzindu-le, fratilor, sa nu tinem invidie, ci sa petrecem in dragoste.