Proloage – 10 Aprilie – Întru această zi, învăţătură despre ava Ilie pustnicul, cum a biruit patimile

Spuneau fraţii, despre ava Ilie, că, din pruncie, cu ostenelile se nevoia. Că, de multe ori foc în sân purta şi învăţa pe fraţi spre smerenie, arătându-le lor chip de nevoinţă şi zicând: “Dacă, cu adevărat, vă osteniţi, arătaţi-o cu fapte!”.

Iar, odinioară, fiind el în pustie, a poftit miere. Şi îndată a aflat sub o piatră miere, dar a zis: “Depărtează-te de mine, poftă rea, că scris este: “De trăiţi cu Duhul, pofta trupului să nu o faceţi”. Şi lăsând mierea, s-a dus.

~După aceea, iarăşi, trei săptămâni postind, a aflat nişte poame aruncate în pustie şi a zis: “Nu voi mânca, nici nu mă voi atinge de ele, ca să nu smintesc pe fratele meu”. Căci scris este: “Că, nu numai cu pâine va fi viu omul”.

Deci îl ruga pe el un oarecare frate, să petreacă împreună cu dânsul în pustie, iar el zicea: “Nu vei putea suferi ispitele satanei în pustie”. Iar acela, mai mult îl ruga, zicând: “Toate le voi răbda”. Şi l-a primit pe el şi într-o altă peşteră i-a poruncit lui să petreacă. Iar, după ce a venit noaptea, au început dracii a-l supăra cu gânduri spurcate, tulburându-l pe el. Deci, acela, alergând, a spus lui ava Ilie ceea ce i~se întâmplase. Iar Sfântul, mergând acolo, a însemnat locul acela şi i-a poruncit lui, ca, de acum, fără de frică să petreacă acolo. Iar acestea, un sihastru din pustia din apropiere le spunea fraţilor ce veneau la dânsul.