Proloage – 10 Aprilie – Întru această zi, învăţătură a Sfântului Varlaam, despre arătarea la Judecată

De vreme ce Dumnezeu este bun şi drept, a hotărât ca la ziua Învierii şi a Judecăţii să îşi ia, fiecare suflet, trupul său, şi cel rău, rele să-şi ia acolo, şi pentru cele ce a greşit să se osândească, iar, cel ce a fost bun aici, să fie acolo moştenitor bunătăţilor. Că vor auzi, zice Domnul, cei ce sunt în mormânt, glasul Fiului lui Dumnezeu, şi vor ieşi cei ce au făcut cele bune, întru învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, întru învierea osândirii; atunci scaunele se vor pune şi Cel vechi de~zile, Făcătorul tuturor, înainte va sta şi cărţile se vor deschide, având scrise faptele şi gândurile tuturor, şi râul cel de foc va curge şi toate tainele se vor descoperi. Acolo nimeni din cei ce vorbesc, sau meşteri la cuvânt, sau amăgitori la cuvânt, la răspunsuri, sau cu puterea bogăţiei, sau cu mândria, sau cu daruri îmbelşugate, nu va putea fura judecata cea dreaptă. Ci, Cel fără părtinire şi cu adevărată judecată, în cumpene, drepte, pe toate le va judeca: şi cuvintele şi faptele şi gândurile.
După aceea, vor merge cei ce au făcut cele bune, în viaţa veşnică, întru lumina cea nespusă, împreună cu îngerii veselindu-se şi, de toate~bunătăţile cele negrăite îndulcindu-se, curaţi vor sta înaintea Sfintei Treimi. Iar cei ce au făcut cele rele şi toţi necuraţii şi păcătoşii se vor trimite în osânda cea veşnică, care se cheamă gheena focului, viermele cel neadormit, scrâşnirea dinţilor şi alte neînchipuite chinuri.
Iar cea mai rea, decât toate, este a fi cineva străin de Dumnezeu şi lepădat de la faţa Lui cea preadulce şi lipsit de slava cea negrăită şi mustrat înaintea a toată făptura şi a fi ruşinat cu ruşinea ce nu are sfârşit. Că, după ziua răspunsului aceluia înfricoşător, toate cele hotărâte nemutate vor fi şi neschimbate. Luminata bucurie a drepţilor nu va avea sfârşit,~chinurile păcătoşilor nu vor lua odihnă niciodată, nici altă judecată nu va mai fi după aceea, nici alt răspuns pentru fapte, nici slăbire ori schimbare, ci în veci va fi cu dânşii chinul osândirii.
Deci, acestea aşa fiind, în ce chip, oare, ni se cade nouă a fi în cinstitele noastre îndeletniciri şi întru cele binecuvântate ale vieţii, ca să ne învrednicim a scăpa de certarea şi dreapta mânie ce va să fie şi de veşnica muncă, şi a sta de-a dreapta Fiului lui Dumnezeu? Că aceea, adică, partea cea dreaptă, este starea drepţilor, iar păcătoşilor le este dată partea cea preaticăloasă, de-a stânga. Iar pe drepţii de acolo, Stăpânul, oi binecuvântate~numindu-i, întru împărăţia cea fără de sfârşit îi va duce, iar pe păcătoşi, cu mânie şi blestem izgonindu-i de la faţa Sa cea blândă şi lină, în munca cea veşnică, cea preaamară şi preacumplită, cu blestem îi va trimite. Aceluia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.