Proloage – 09 Septembrie – Cuvânt, ca să nu osândim, ci să miluim pe cei ce greşesc

Nimeni cu adevarat nu urăşte aşa păcatul, precum Sfinţii. Ei, insa, nu urasc pe cei ce gresesc, nici ii osandesc, nici ii gonesc pe dansii, ci inca si patimesc cu dansii si ii invata si-i mangaie, precum un doctor, vrand sa vindece un madular bolnav. Nu arată nebagare de seama si nesârguinţă, ci râvnă spre cela ce boleşte, si toate le face ca să-l tămăduiască. Asemenea si pescarul, cand arunca undita in râu si prinde un peşte mare, si-l simte că se tulbură si se afundă, nu il trage pe el dintr-o dată şi cu sila, ca să nu i se rupă sfoara si sa-l piarda cu totul. Ci, slobozind sfoara cu meşteşug, până umbla el unde voieste, dupa ce socoteste ca s-a obosit si a incetat cu miscarile, atunci incepe iarasi a-l trage pe el incetisor.

Asa si Sfintii, cu îndelungă răbdare si cu dragoste, invata pe fratele ce greseste, si nu se intorc de la dânsul, nici nu le este lor urât, nici se scârbesc de el, ci îl acoperă şi-l sprijinesc, ca la vreme să-l indrepteze pe acesta, si nici pe altii nu-i lasă să-l vădeasca pe el, ca si aceia mai mult sa sporeasca in dragostea lui Hristos.

Deci, iata ce a facut Sfântul Amon, cand au venit la dânsul fraţii, zicându-i: “Egumene, mergi de vezi in chilia cutărui frate, că are înlăuntru o femeie şi spurcă locul acela”. Si ce fel de indurare a aratat sfântul suflet acela? Că înţelegând că fratele acela păzeşte muierea sub un butoi, venind, a şezut deasupra şi le-a poruncit lor să o caute în toată chilia, iar dupa ce nu o aflară, le-a zis lor: “Dumnezeu să vă ierte pe voi”, si aceasta zicându-le: “Să nu credeti lesne cele despre aproapele vostru”.

Iar acestea le-a facut ca, pe cel gresit sa-l intelepteasca, acoperindu-i lui greselile. Deci, luand de mână pe fratele, dupa ieşirea tuturor, i-a zis lui: “Grijeşte-te de sufletul tău, o, frate”. Si umilindu-se fratele, a intrat în el frica de Dumnezeu şi a facut pocăinţă pentru sufletul său.

Drept aceea si noi, fratilor, sa castigam indurare si dragoste spre cei ce greşesc, ca să ne păzim de osândire. Ca, şi pe noi, Dumnezeu să ne păzească de tot răul şi de cumplitul păcat.