Proloage – 09 Octombrie – Întru această zi, cuvânt despre fapta bună pe care, câştigând-o, omul se mântuieşte

Sunt patru fapte bune de care se ţine seama la mântuirea omului: postul, a se ruga adeseori Domnului, lucrarea mâinilor şi curăţia trupească; la acestea patru se împotriveşte diavolul. Prin cea dintâi, adică prin mâncare, a ispitit pe Adam în Rai. Prin a doua, nerugându-se Domnului, i-a dat lui Adam ruşine şi teama de Dumnezeu şi l-a făcut a se ascunde şi a nu veni înaintea Lui, ca nu cumva, închinându-se înaintea lui Dumnezeu, Adam să primească~iertăciune de păcatul său. Iar după ce a fost izgonit Adam, gol, din rai, încă şi prin goliciunea aceea voia diavolul să-l surpe pe om în alt păcat, adică în deznădejde voia să-l ducă pe el. Dar iubitorul de oameni Dumnezeu, ştiind mai dinainte facerea de rău a diavolului, a dat lui Adam lucru, aşezându-l pe om în Rai, ca să-l păzească şi să-l lucreze, zicându-i: “Lucrează pământul din care ai fost luat!”. Iar Adam, îngrijindu-se de lucru, a lepădat meşteşugirea cea rea, a diavolului. Deci, fiind biruit în aceasta, diavolul a semănat gând rău şi în curăţia trupească, că a făcut a se împodobi fetele lui Cain şi a făcut să cadă în desfrânare, cu dânsele,~pe fiii lui Set, şi a spurcat curăţia trupească. Drept aceea şi Scriptura zice: “Intrat-au fiii lui Dumnezeu la fiicele oamenilor”. Că atunci când omul îşi păzeşte trupul curat, fiu al lui Dumnezeu este, nespurcând făptura mâinii lui Dumnezeu. Drept aceea, sârguiţi-vă la lucrul mâinilor, ca nu în nelucrare să ne afle pe noi diavolii şi să ne înşele. Iar de va păzi cineva aceste patru fapte bune: postul, rugăciunea, lucrul mâinilor, curăţia trupească, arătat este că fiu al Luminii şi moştean al Împărăţiei Cerurilor este, întru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvine slava.