Proloage – 09 mai – Toate cele ce le-a primit şi cele ce trebuie să le dea omul (Cuvânt pentru folosul sufletesc)

Omule, toate le-ai luat de la Dumnezeu: înţelegere, gând, meştesug şi minte. Şi toate îţi sunt supuse ţie: cele de pe pământ, din munţi, din ape şi din văzduh, şi spre hrană ţi s-au dat ţie. Ci, însă, împrumut ţi s-au dat, ca, adică, să plăteşti, în locul acestora: dreptate, dragoste, blândeţe, smerenie şi milostenie. Iar Acela îţi va da ţie daruri pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit, pe care le-a gătit Dumnezeu celor ce-L~iubesc pe El.

Omule, până ce eşti în priveliştea vieţii acesteia, până ce târgul nu s-a risipit, cumpără-ţi ţie, cu milostenia la săraci, mila lui Dumnezeu; cu smerenia, veşnica slava; cu dreptatea, viaţa cea nesfârşită, cu curăţia, cununa; cu blândeţile, intrarea în Rai; cu rugăciunea, viaţa cea împreună cu îngerii. Cumpără-ţi ţie, cu osteneala, odihnă, cu privegherea, Faţa nevăzută a lui Dumnezeu, iar cu postul şi cu setea, desfătarea bunătăţilor celor veşnice.

Omule, să-ţi fie în cap mintea şi priceperea; iar în ochi privirea lui~Dumnezeu, iar in partea de jos pământul întru care vei merge; în urechi, ascultarea Scripturilor; în inimă, suspinarea pentru păcate; pe limbă, adevărul; în gură, rugăciunea; în mână, darea la săraci; în suflet, nemânierea; în trup, curăţia; în pântece, flămânzirea; în genunchi, închinăciunea către Dumnezeu. Şi, de le vei păzi pe acestea, vei fi Fiu al Luminii şi părtaş al Împărăţiei Cerului şi moştenitorul bucuriei celei veşnice, şi vieţuitor al Ierusalimului Celui de Sus vei fi.