Proloage – 09 Iunie – Cuvânt din Pateric

Cuvintele cele bune, din comoara cea bună a inimii sale, le scoate omul. Iar, dacă cineva nu-şi va curăți inima sa de cuvinte rele, apoi, nu va putea să grăiască lucruri bune. Căci, chiar de ar socoti omul să grăiască ascultătorilor, neprimite îi sunt cuvintele lui şi lepădate, fiindcă n-au darul Sfântului Duh. Deci, cel ce voieşte să fie folositor cuiva prin cuvintele sale, să ceară de la Dumnezeu, har spre deschiderea gurii sale. Precum Sfântul Isaia zice: ”Domnul mi-a dat mie limbă de învățătură, ca să ştiu când se~cade a grăi cuvântul.”

Că zice: “Ascultați-mă pe mine, ca să vieze întru bunătăți sufletele voastre.” Iar, la Pilde, zice: “faguri de miere sunt cuvintele cele bune şi dulceața lor, vindecare de suflet.” Pentru că graiurile, cele spre mântuire, fac vindecare sufletului. Şi, cel înțelept în fapte, află Dar. Să iubeşti gura care grăieşte cuvintele bune, că buzele cele dulci acopăr inima tihnită.” Şi iarăşi: “ Din buzele drepților, picură înțelepciune, iar gura celor smeriți, izvorăşte daruri.” Şi iarăşi: “ Din roadele gurii omului, se va hrăni sufletul de bunătăți şi după osteneala gurii lui, i se va răsplăti~lui.” Pentru că buzele cele adevărate, îndreptează mărturia lui şi cei ce voiesc a fi smeriți, se vor veseli.” Iar David zice: “Răspuns-a inima mea cuvânt bun” (Psalm 44,1)

Şi: “Domnul va da cuvânt cu putere multă celor ce binevestesc.” (Din Liturghier). Şi: “Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.”(Psalm 50,16). Încă, mărturiseşte cu tărie şi Pavel, zicând: “Cuvântul vostru, în toată vremea, să fie cu dar, dres cu sare, ca să ştiți cum trebuie să răspundeți fiecăruia.” (Colos, 4, 6) Şi , către romani: “Că doresc să vă văd pe voi, ca să vă dau vouă vreun dar~duhovnicesc, spre întărirea voastră” (Rom. 1,11). Şi iarăşi: “Rogu-vă dar, pe fiecare din voi, fraților, mângâindu-vă pe voi, ca să umblați cu vrednicie după Dumnezeu.”

Şi cela ce se ştie pe sine, că a luat dar de mângâiere, să grăiască, dar, cu smerită minte, şi să zidească şi pe alții, ca să nu fie şi el osândit, precum acela care a ascuns talantul. Iar cel ce n-a luat un dar ca acela, de la Dumnezeu, să tacă şi să nu scoată nici un cuvânt deşert din inima sa, ca niciodată să nu audă: “Iar, păcătosului, i-a zis Dumnezeu: “Pentru ce tu povesteşti dreptățile Mele şi pui aşezământul~Meu de lege în gura ta ? Că tu ai urât învățătura şi ai lepădat cuvintele Mele”(Psalm 49,17-18). Pentru omul cel bun, a zis Domnul: “Din comoara cea bună a inimii sale, scoate cele bune.”(Matei, 12,35), adică Darul Duhului Sfânt, întru Hristos, Domnul nostru, de la Care şi noi, dacă am luat toate bunătățile. A Căruia este slava acum şi pururea şi în veciii vecilor ! Amin.