Proloage – 09 August – Despre împlinirea poruncilor (Cuvânt al Sfântului Vasile cel Mare)

Cel ce, primind zece talanti, va ţinea unul sau doi, dar pe ceilalti ii leapada, nu se dovedeste a avea dreaptă intelegere, ca unul ce dă inapoi pe cei mai multi talanti; si, chiar mai putin talanti de ar lepăda, tot greşeşte.

Ba, se osândeşte chiar si acela căruia i s-a incredintat de cineva chiar un singur talant, si il da inapoi, deplin si intreg, precum il luase; deci, se osandeste, pentru lipsa de câştig cu talantul dat.

~Căci, cel ce a cinstit pe tatal său zece ani, iar, pe urmă il loveste pe el, numai o data, acela nu se numără, nici nu se cinsteste, ca un recunoscător, ci se osândeşte, ca un ucigător de tată.

Mergând, dar, a zis Domnul, invatati toate neamurile, spunandu-le lor nu că pe unele sa le pazeasca, iar de altele sa nu se ingrijeasca, ci sa pazeasca toate câte v-am poruncit vouă şi Apostolul scrie: “Nedând nicio sminteala intru nimic, ca să nu fie slujirea voastră defăimată, ci in toate infatisandu-ne pe noi insine, ca slujitori ai lui Dumnezeu” (II Cor. 6, 3-4).

~Pentru că, daca nu toate ne-ar fi fost de folos, spre cunostinta mantuirii, apoi, nu s-ar fi scris toate poruncile, nici nu ne-ar fi spus că este nevoie să se pazească toate.

Ce folos imi este mie din isprăvi, atata vreme cât, de voi numi nebun pe un frate, mă fac vinovat de gheena? Ce folos imi este a fi slobod de multe patimi, dar numai de una aş fi ţinut în robie? Fiindca, cel ce face păcatul, rob este păcatului.

Iar, de ar zice cineva: Oare, multimea crestinilor care nu pazesc toate poruncile nu are niciun folos din păzirea numai a unora? La aceasta, bine este să pomenim pe~fericitul Petru, care, dupa atât de multe fapte dumnezeieşti, numai pentru că nu voia să păzească o singură poruncă, a auzit pe Domnul zicându-i: “Daca nu te voi spăla, nu ai parte de Mine” (Ioan, 13,8).

Dar, ar mai zice cineva că scris este: “Oricine va chema numele Domnului, se va mântui” (Rom.10,13). Drept aceea, destulă ar fi şi singură chemarea numelui Dumnezeului nostru, ca să mantuiasca pe cel ce Îl cheamă – deci, să audă şi acela pe Apostolul zicând iarăşi: “Dar cum voi chema numele Aceluia, in Care încă nu am crezut? (Rom.10, 14). Sau, deşi~crezi, să auzi pe Domnul, Care spune: “Nu oricine Îmi zice Doamne, Doamne, va intra în Imparatia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, Celui din Ceruri” (Matei 7,21). Iar unii, chiar crezand că fac voia lui Dumnezeu, dar nu cum voieşte Dumnezeu, nici după înţelegerea dragostei dumnezeieşti, pentru aceasta nu au sporire la sârguinţa lor, după glasul însuşi al Domnului nostru Iisus Hristos, Care a zis că fac acestea “ca să arate oamenilor; adevarat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor” (Matei 6,5).

Căci, a lepăda ceva din cele poruncite, nu este fără de~primejdie.

Dumnezeului nostru, slava! Amin.