Proloage – 09 Aprilie – Întru această zi, cuvânt al Sfântului Pafnutie pustnicul, despre un tâlhar fluierar mântuit

A fost un bărbat pustnic, în părțile Eracliei Tebaidei, anume Pafnutie, despre care mulți spun lucruri bune. Acesta, dar, după multe osteneli ale sale, se ruga lui Dumnezeu să-i arate cu care sfinți este asemenea. Iar îngerul Domnului i s-a arătat lui și i-a zis: “Asemenea ești, cu fluierarul din cetate”.
Deci, el mergând cu osârdie la dânsul, îl întreba: “Cine ești tu și ce fel de viață ai?”. Iar el a zis: “Om păcătos, bețiv și desfrânat sunt”.~Încă mai spunea că, nu prea de mult, venise de la tâlhărit. Dar Pafnutie îl întrebă dacă a făcut el, vreodată, vreun lucru bun. Iar el i-a zis lui: “Niciun lucru bun nu am făcut, fără numai că, pe când eram tâlhar, aflând ceilalți tâlhari o fecioară și voind să o batjocorească, eu am scăpat-o pe ea de dânșii și am dus-o, noaptea, petrecând-o până la casa ei.
Încă, altă dată, iarăși, am aflat o femeie foarte frumoasă rătăcind prin pustie și plângând, și am întrebat-o de pricina plânsului ei, iar ea mi-a zis: “Nimic să nu mă întrebi pe mine, ticăloasa, ci, ca pe o roabă a ta, unde voiești, acolo să mă duci, căci bărbatul meu, de multe~ori a fost bătut, pentru o datorie de trei sute de galbeni, și în temniță l-au închis și mi s-au vândut trei copii ca robi. Iar eu umblu din loc în loc și, acum, rătăcesc prin pustia aceasta, că de multe ori mă găseau și mă băteau. Și, iată, acum sunt trei zile de când n-am gustat nimic, prin pustia aceasta”.
Deci, mi s-a făcut milă de dânsa și, ducând-o la peștera mea cea din pustie, i-am dat ei trei sute de galbeni și am petrecut-o până la cetatea ei și i-am slobozit din datorie, pe dânsa, cu bărbatul și cu copiii ei”.
Iar, după aceea, a zis Pafnutie către dânsul: “Mie, fiule, nu mi s-a întâmplat niciun lucru ca acesta,~afară de ostenelile vieții mele. Că, vezi că sunt slăbit, pentru nevoință, că nu în lene mi-am petrecut viața mea, însă mi-a descoperit mie Dumnezeu, despre tine, că prin nimic nu ești mai prejos decât mine, în fapte. Deci, de vreme ce nu puțină grijă are Dumnezeu de tine, fiule, să nu faci nedreptate sufletului tău”.
Iar, el, îndată lepădând fluierul, cântările cele de fluier le-a schimbat în cântări duhovnicești și, mergând după stareț în pustie, a petrecut trei ani cu nevoință desăvârșită și s-a învrednicit, preafericitul, la petrecerea cea cerească. Dumnezeului nostru, slavă, acum și pururea. Amin.