1. Veniti toate neamurile, tot neamul omenesc si toata limba, toata varsta si toata vrednicia, cu veselie, sa praznuim Nasterea bucuriei cea a toata lumea. Că daca elinii, cu minciună drăcească si cu basme care fură mintea si intuneca adevarul si vatămă, pe toata viaţa cinsteau nasterea imparatilor, jertfe aducand fiecare dupa putere, cu atat mai vârtos noi se cuvine sa cinstim Nasterea Nascatoarei de~Dumnezeu, prin care s-a innoit tot neamul omenesc si amaraciunea Evei, in bucurie a schimbat-o.
Că Eva a auzit: “Intru dureri vei naste copii”, cu dumnezeiască hotarare, iar Maria: “Bucura-te, cea plina de har”. Eva: “Atrasa vei fi catre barbatul tau”, iar Maria: “Domnul este cu tine”. Deci, ce vom aduce Maicii Cuvantului, in afara de acest de lauda cuvant? Toata faptura sa se ospateze si sa laude preasfinţita nastere a sfintitei Ana, că a nascut lumii comoară de bunatati nejefuita, fiindca printr-insa Ziditorul a prefacut, înomenindu-Se, toata firea, intr-o mai bună stare. Că omul, avand suflet si trup, este o legatura a toata~zidirea cea vazuta si cea nevazuta, că S-a unit Cuvantul lui Dumnezeu Ziditorul cu firea oamenilor si, prin aceasta, cu toata zidirea S-a unit. Deci, să praznuim si dezlegarea neputintelor omenesti, că s-a dezlegat multimea darurilor dumnezeiesti.
2. Dar pentru ce, din cea stearpa s-a nascut Fecioara? Pentru că se cădea ca întâi-nascuta sa se nasca, cea care a nascut pe Cel Intai Nascut decat toata zidirea, intru Care toate stau si se tin. O, fericită insotire, Ioachime si Ana, datoare va este toata zidirea, pentru că prin voi S-a adus, Ziditorului, un dar mai ales decat toate darurile:~Maica cinstita, singura vrednica de Ziditorul! O, coapse preafericite ale lui Ioachim, din care a iesit sămânţa prea fără prihană! O, pantece prealaudat al Anei, intru care a crescut, putin cate putin, si, inchipuindu-se, s-a nascut Prunca Cea Preasfântă. O, pantece care ai purtat in tine cerul cel neinsufletit, mai desfatat decat inaltimea cerului. O, arie care ai adus Stogul de grau cel de viata facator, precum Insusi Hristos a zis: “De nu va cadea grauntele de grau in pamant, să moara, el singur ramane”. O, sân care ai aplecat pe ceea ce a hranit pe Hranitorul lumii! O, minune a minunilor si mărire a celor preaslavite! Că se cădea ca~Intruparea cea netalmacita a lui Dumnezeu si pogorarea Lui, prin minuni să-şi facă drum înainte. Dar cum voi păşi inainte? Mintea se spaimanteaza si ma simt impartit intre frica si dorire.
Inima mea tremura, limba sare, nu pot suferi dulceaţa, sunt biruit de minuni, in uimire m-am facut. Se biruieste dorirea, sa se departeze frica! Să cânte lăuta Duhului, veselească-se cerurile, si sa se bucure pamantul.
3. Astăzi, usile cele sterpe se deschid si dumnezeiasca Usa cea fecioreasca rasare, din care si prin care Dumnezeu, Cel mai de cinste decat toate câte sunt, intra in lume,~dupa cum zice Pavel vazatorul celor negraite. Astazi, a odraslit toiag din radacina lui Iesei, din care iese floarea cea de ipostas de Dumnezeu. Astazi, firea pamanteasca cer pe pamant s-a facut, de Cel Ce, de demult, oarecand pe ape a intemeiat pamantul si peste inaltime a intemeiat tăria. Si, cu adevarat, acest cer, de acum, mult mai dumnezeiesc si mult mai slavit este decat acela. Că Cel Ce a lucrat atunci soarele, din Soarele acesta a rasarit: doua firi, chiar daca cei fara de minte innebunesc, un ipostas care îi manie nespus pe nestorieni.
Că Lumina cea pururea vie, adica Dumnezeu-Cuvantul, isi are fiinta~din Lumina cea pururea vie mai inainte de veci, adica din Tatal: Lumina cea fara materie si netrupeasca, dupa aceasta Se intrupeaza, si ca un mire din cămară iese, Dumnezeu fiind mai pe urma nascut, pe pamant intrupandu-Se.
Se va bucura ca un urias, precum zice Psalmistul, alergand pe calea firii noastre si venind prin patimi la moarte si legand pe cel tare si rapind vasele lui, adica firea noastra, si suind, pe oaia cea rătăcită, către pamantul cel ceresc. Astazi, fiul teslarului, Cuvantul Cel atotmeşter, Bratul cel tare al lui Dumnezeu Celui Preainalt, al Celui Ce a facut printr-Insul toate,~ascutind tesla firii, cea tocită, prin Duhul Său, ca si cu un deget Si-a facut lui o scară insufletita, a carei temelie s-a intarit pe pamant, iar capul, pe cerul insusi, pe care Dumnezeu Se odihneste, pe al carei chip Iacov l-a vazut, prin care Dumnezeu, pogorandu-Se, nu cu mutare din loc, ci mai vartos smerindu-Se, pe pamant S-a aratat si cu oamenii impreuna a petrecut. Că toate acestea sunt pogorarea, adica smerenia cea dupa pogorare facuta, petrecerea lui Dumnezeu pe pamant, cunostinta ce s-a dat despre El celor de pe pamant si asa, prin fecioară, scara, cea gandita de pe pamant, s-a intarit. Că din pamant are nasterea, iar capul este~la cer. Căci capul a toata femeia este barbatul. Si fiindca barbat n-a cunoscut, capul ei a fost Dumnezeu-Tatal, prin Duhul Sfant, care, facand impacare, a trimis, ca pe o dumnezeiasca sămânţă duhovnicească, pe al Sau Fiu si Cuvant, pe Puterea Cea atotputernică. Că prin bunavoirea Tatalui, nu din impreunare trupeasca, ci din Duhul Sfant si din Maria Fecioara, mai presus de fire, trup fara schimbare S-a facut si S-a salasuit intre noi. Că unirea lui Dumnezeu cu oamenii, prin Duhul Sfant se face. Cine intelege, sa inteleaga, cel ce are urechi de auzit, sa auda; sa ne lepadam de cele trupesti. Fara patimă este~Dumnezeirea, o, oamenilor! Cel Ce a nascut pe Fiul, mai intai dupa fire, fara patima, pe Acelasi Fiu Il naste si a doua oara, fara de patima, prin iconomie. Martor este David, dumnezeiescul parinte, cel ce graieste: “Domnul a zis catre Mine: “Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut” (Ps. 2,7). Dar astazi nu are loc nasterea cea mai inainte de veci, că aceea fara de ani este.
4. Astazi s-a zidit Usa cea spre rasarituri, Usa prin care Domnul va intra si va iesi si ea va ramane incuiata. Usa dintru care este Hristos, usa oilor; Răsăritul este numele Lui, prin Care am dobandit intoarcerea catre Tatal, incepatorul~Luminii. Astazi a suflat vant subtire, mai inainte vestitor de bucuria cea a toata lumea. Veseleasca-se cerul de sus si sa se bucure pamantul de jos, sa se clatine marea lumii, că intru dansa se naste Scoica cea mare, care din cer, din fulgerul Dumnezeirii, va lua in pantece si va naste pe Hristos, Margaritarul cel de mult pret.
Scoica, din care Imparatul Maririi iesind, si cu porfira trupului imbracandu-Se si venind la cei robiti, le va propovadui iertarea. Să salte firea, că se naste mieluşeaua, din care Pastorul Se va imbraca in chip de oaie, si hainele de moarte cele de demult le va rupe. Să~dănţuiască fecioarele, că s-a nascut Fecioara care, dupa cum a zis Isaia, va avea in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel, adica: Cu noi este Dumnezeu.
Cunoasteti nestorieni si biruiti-va, caci cu noi este Dumnezeu; nu om, nici sol, ci Insusi Domnul va veni si ne va mantui pe noi. Bine este cuvantat Cel Ce vine in numele Domnului. Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua.
Sa tocmim praznuire pentru Naşterea Nascatoarei de Dumnezeu. Veseleste-te, tu, Ana cea fara de fii, ceea ce nu puteai sa nasti! Bucura-te Ioachime, că din fiica ta, Prunc S-a nascut nouă, Fiul, si S-a dat noua si se cheama~numele lui Inger de mare Sfat, mantuirea cea a toata lumea, Dumnezeu tare! Sa se rusineze Nestorie si sa-si pună mâna peste gura sa! Pruncul este Dumnezeu; cum nu este Nascatoare de Dumnezeu ceea ce L-a nascut? Oricine nu marturiseste pe Sfanta Fecioara ca Nascatoare de Dumnezeu, afara de Dumnezeu este. Nu este al meu cuvantul, chiar daca al meu este cuvantul.
Ca moştenire l-am primit, pe acesta, de la Cuvantatorul de Dumnezeu, Parintele Grigorie Teologul.
5. O, fericita pereche, Ioachim si Ana! Cu adevarat v-ati cunoscut preacurati si, din rodul pantecelui vostru, dupa cum oareunde zice Domnul: “Din roadele lor ii veti cunoaste pe dânşii”, aţi trait dupa buna placere a lui Dumnezeu si dupa vrednicia celeia ce s-a nascut din voi.
Că intru intreaga infranare si cuviosie vietuind, pe odorul fecioriei l-ati adus, pe cea, mai inainte de nastere, fecioară si, dupa nastere, fecioară, pe ceea ce singură, si cu mintea si cu sufletul si cu trupul, petrece de-a pururea fecioară. Că se cadea ca aceea ce au odraslit, din intreaga infranare, pe Lumina cea singură una născută, să o arate trupeşte… O, câte minuni si câte schimbari s-au facut pentru această fiică! Nasterea din cea stearpa, fecioria nascand, amestecare a Dumnezeirii si a omenirii, a patimirii si a nepatimirii, a vietii si a mortii, pentru că asa, intru toate, sa se biruiasca cel mai rău, de Cel mai bun. Si acestea toate, pentru a mea mantuire! O, Stapane, că atata m-ai iubit pe mine, incat nu prin inger, nici prin alta oarecare zidire ai lucrat aceasta, ci, precum facerea cea dintai, intru acelasi chip, si pe a doua facere Tu Insuti o ai lucrat. Pentru această pricină, dănţuiesc si cuget inalt si ma veselesc si catre izvorul minunilor iarasi ma intorc si, din râul veseliei indestulandu-ma, pe alăuta Duhului iarasi o iau, si dumnezeiască laudă de naştere cânt.
6. O, pereche de Turturele cuvantatoare, Ioachim si Ana, cu preaintreaga infranare! Voi, pe legea firii, adica intreaga infranare păzindu-o, celor mai presus de fire v-ati invrednicit, ca ati nascut lumii pe Maica lui Dumnezeu, cea neispitita de barbat. Voi, cu bună credinţă si cuviosie, in firea omeneasca vietuind, pe fiica cea mai presus de ingeri ati nascut, pe cea care, acum, in ingeri stapaneste. O, fiică preafrumoasa si preabuna, o, crinule care ai rasarit in mijlocul spinilor, din imparatească si de bun neam radacina a lui David! Că, prin tine, imparatia s-a imbogatit cu preotia, si s-a facut mutare legii, si s-a descoperit Duhul cel ascuns sub slovă, că s-a mutat vrednicia preotiei, din neamul lui Levi, in cel al lui David. O, trandafir ce ai rasarit prin spini, adica din pacatosi, si de buna mireasma ai umplut toate! O, fiica a lui Adam si Maică a lui Dumnezeu, fericite sunt coapsa si pantecele din care ai odraslit, fericite sunt bratele care te-au purtat si buzele ce s-au indulcit de sarutarile tale cele curate, ca să fii, intru toate, de-a pururea fecioară. Strigati Domnului, tot pamantul, cantati si va bucurati, cantati! Inaltati glasul vostru; inaltati, nu vă infricosati, ca s-a nascut, nouă, Maica lui Dumnezeu, ca o sfântă scaldatoare a oilor, din care bine a voit a Se naste Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridică pacatul lumii! Săltaţi munţi, firile cele cuvantatoare si cele ce vă nevoiti catre inaltimea vederii celei duhovnicesti! Că muntele Domnului, cel preaarătat, se naşte; Cel Ce covarseste si stă mai presus de tot dealul si de tot muntele, adică de inaltimea ingerilor si a oamenilor, din care muntele bine a voit a se tăia, fără de mână trupească. Piatra cea din capul unghiului, singurul ipostas, Cel Ce pe cele despartite le impreuna, adica Dumnezeirea, cu omenirea; ingerii cu oamenii, pe cei din neamuri si pe trupescul Israel, intr-un Israel duhovnicesc. Muntele lui Dumnezeu, munte intreg, munte inchegat, muntele in care a binevoit Dumnezeu să locuiasca intru dânsul. Carul cel dumnezeiesc, cel de mii de ori inmultit, al celor ce sunt imbogatiti cu dumnezeiescul dar, zic, al Heruvimilor si al Serafimilor; Vârful cel mai sfintit decat Sinaiul, pe care nu fum, nu ceaţă, nici foc infricosator il acopera, ci stralucirea cea luminatoare a Preasfantului Duh. Că acolo, adică, Cuvantul lui Dumnezeu a scris Legea pe lespezi de piatră, cu Duhul, ca si cu un deget, iar intru aceasta, de la Duhul Sfant si din sângiurile ei, Cuvantul Insusi s-a intrupat si pe Sine S-a dat firii noastre, doctorie mult lucratoare de mantuire. Acolo mana, iar intru aceasta pe Cel Ce a dat dulceaţa manei, să întreacă cortul cel vestit, pe care l-a lucrat Moise in pustie, din materie de mult pret si de multe feluri, si, mai inainte de aceasta, cortul Parintelui Avraam, intocmind cortul cel insufletit si cuvantator al lui Dumnezeu. Că aceasta nu a fost o încăpere a lucrarii lui Dumnezeu, ci o aratare a ipostasului Fiului lui Dumnezeu. Sa se cunoasca, dar, neasemanarea faţă de dânsa: a chivotului cel de toate partile acoperit cu aur, a năstrapei cea de aur, purtatoare de mană, a sfesnicului si a mesei si a tuturor celor vechi.
Că acestea, numai ca preinchipuiri s-au cinstit, ca nişte umbre ale chipului celui dintai fiind.
7. Astăzi, Cel Ce pe toate le face, adică Dumnezeu Cuvantul, pe Care, din inimă, Tatal L-a nascut, si a lucrat Carte nouă, ca sa se scrie intr-insa cuvantul cel bun, cu limba lui Dumnezeu, ca si cu un condei de scriitor, adica cu Duhul (Ps.44, 1-2). Si s-a dat, unui barbat ce stia slovele si nu a citit-o, că n-a cunoscut Iosif pe Maria si nici puterea tainei. O, fiică preasfinţită a lui Ioachim si a Anei, cea ascunsă Începătoriilor si Stăpânirilor, si tăinuită faţă de săgetile cele înfocate ale vicleanului! Ceea ce ai petrecut in cămara cea de nuntă a Duhului, si păzită ai fost, fara prihana, ca o mireasa a lui Dumnezeu. O, fiică preasfintita, ceea ce te arati pe bratele cele de maică si esti infricosatoare puterilor celor depărtate de Dumnezeu si potrivnice! O, fiică preasfintita, ceea ce te hranesti cu lapte de maica, si de ingeri esti inconjurată! O, fiică de Dumnezeu dorită, slava celor ce te-au nascut, pe tine neamurile neamurilor te fericesc, precum, adeverind, ai zis tu insati! O, fiică vrednica de Dumnezeu, frumusetea firii omenesti, indreptarea Evei, pentru că, prin nasterea de Fiu, lumea cea cazuta s-a indreptat. O, fiică preasfintita, podoaba femeilor! Că Eva, cea dintai, călcătoarea poruncii s-a facut si, printr-insa, a intrat moartea, pentru că a slujit pe şarpele de faţă cu strămoşul, dar Maria, deplin slujind dumnezeiestii voiri, pe sarpele cel amagitor l-a inselat si lumii a adus nestricaciunea. O, fiica, pururea fecioară! Ceea ce n-ai avut trebuinta de barbat, pentru zamislire, pentru că Cel purtat in pantece de tine are Tată pe Cel Vesnic. O, fiica de neam pamantesc, ceea ce ai purtat, pe Ziditorul, in bratele tale, cele de Dumnezeu purtătoare. Se intreceau veacurile laudandu-se cu nasterea ta, dar Sfatul cel mai inainte hotarat al lui Dumnezeu, Cel Ce a facut veacurile, biruia intrecerea veacurilor. Si s-au facut, cele de pe urmă, întâi, fiindca au dobandit a ta nastere. Cu adevarat, mai cinstita decat toata zidirea te-ai facut. Că din tine, singură, pârga frământăturii noastre, si-a luat parte Ziditorul: trupul Lui din carnurile tale, sangele Lui din sangele tau, laptele pieptului tau l-a supt Dumnezeu si s-au impreunat buzele tale cu buzele lui Dumnezeu. O, necuprinse si negraite minuni! Pe tine, mai inainte cunoscandu-te vrednică, Dumnezeul A Toate te-a iubit si, iubindu-te, te-a rânduit si, in vremile cele mai de pe urma, te-a adus la fiinţă si Nascatoare de Dumnezeu, maică si hranitoare Fiului Sau, Cuvantului, te-a aratat.
8. Că unde s-a inmultit pacatul, acolo a prisosit harul.
Că de am fi păzit impartasirea cea dintai cu Dumnezeu, nu ne-am fi invrednicit de impartasirea cea mai mare si slăvită. Iar acum, acum, adica, prin pacat, nevrednici ne-am facut de impartasirea cea dintai, nepazind ceea ce am luat. Insa, prin milostivirea lui Dumnezeu, ne-am miluit, ca ne-a luat langa Dansul, ca intemeiata sa se faca impartasirea. Că puternic este Cel Ce ne-a luat, prin Întrupare, să pastreze nedespartita unirea cu El. Că, prin cadere, pacatuind tot pamantul, si poporul Domnului ratacindu-se cu duhul desfranarii, Dumnezeu, Cel Ce l-a castigat pe dânsul, cu mână tare si cu brat inalt l-a scos, cu semne si cu minuni, din casa robiei lui Faraon, si l-a trecut prin Marea Rosie si l-a povatuit ziua cu nor si noaptea cu lumină de foc. Dar s-a intors inima lui in Egipt, si poporul Domnului n-a mai fost popor al Domnului, si poporul cel miluit, nu a mai fost popor iubit. Pentru aceasta, acum se naste Fecioara, luptatoare impotriva desfranarii stramosesti, si se logodeste cu Dumnezeu si naste Mila lui Dumnezeu. Si, popor al lui Dumnezeu se face cel care mai intai nu era popor, si cel nemiluit s-a miluit, si cel neiubit este iubit. Că, dintr-insa, Se naste Fiul lui Dumnezeu Cel iubit, intru Care Tatal a binevoit.
9. Vita de vie, bine odrăslită din Ana, a odraslit, si strugurele de viaţă a inflorit, care izvoraste băutură dulce, pamantenilor, spre viata vesnica. Ioachim si Ana au semanat in dreptate si au secerat rod de viţă. Luminati, cu lumina de cunostinta, si au cautat pe Domnul, si le-a venit lor nasterea dreptatii. Indrazneasca pamantul si fiii Sionului! Bucurati-va de Domnul Dumnezeul vostru, că a odrăslit pustia, stearpă si-a adus rodul ei! Ioachim si Ana, ca niste munti ai gandirii, au picurat dulceaţă.
Veseleste-te, fericită Ana, că ai nascut parte femeiasca. Că aceasta parte femeiasca, Maică a lui Dumnezeu, Uşă a luminii, Izvor al vietii este, si toată prihanirea femeiasca o dezleaga. Acestei parti femeiesti, ii vor sluji stapanitorii poporului, i se vor inchina imparatii neamurilor, daruri aducandu-i.
Pe această parte femeiasca, o vor aduce Imparatului a toate, cu tesaturi de aur, imbracata fiind in bună-cuviinţa faptelor bune, si impodobita cu darul Duhului, a carei slava este inlauntrul ei. Că slava oricarei femei, de la barbatul cel din afara ii vine. Dar slava Nascatoarei de Dumnezeu vine dinlauntru, adica de la rodul pantecelui ei. O, parte femeiasca preadorita si de trei ori fericita! Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau! O, parte femeiasca, fiica imparatului David si Maică a lui Dumnezeu, Imparatul A Toate! O, dumnezeiesc chip insufletit, pentru care Dumnezeu Ziditorul S-a veselit, că ai, adica, mintea, de Dumnezeu povatuita, si numai la Dumnezeu singur, luand aminte, avand întinsă toata pofta catre singur Cel dorit si vrednic de indragit, iar mânia numai catre pacat si catre cel ce pe aceasta de-a pururea il naste1 Viata mai inalta decat firea ai, pentru că o ai nu numai pentru tine, că nu pentru tine te-ai nascut, ci o ai pentru Dumnezeu, pentru Care, la viaţă ai venit. Că vei sluji mantuirii a toata lumea, ca sa se implineasca, prin tine, Sfatul lui Dumnezeu cel de demult, al Intruparii Cuvantului si al indumnezeirii noastre. Pofta iti este sa te hranesti cu dumnezeiestile cuvinte, si cu acestea sa cresti ca maslinul cel mult-roditor, in casa lui Dumnezeu, ca un copac rasadit langa izvoarele apelor Duhului, ca un pom al vietii, care a dat rodul său la vremea lui dinainte hotarata, adica pe Dumnezeu Întrupat, viata cea vesnica a tuturor; ceea ce ai tot gandul osârdic si de suflet folositor, alergand si lepadand tot cugetul cel de suflet vatamator, mai inainte de a-l gusta. Ochii tai sunt pururea catre Domnul, vazand lumina cea neapropiata. Urechile tale asculta numai pe Dumnezeiescul Cuvant si se veselesc de alăuta Duhului, prin care Cuvantul inauntru a intrat, ca să Se intrupeze. Nările tale se indulcesc de mireasma mirurilor Mirelui, Care este Mir dumnezeiesc, de bună voie varsandu-Se si ungand fiinta ei de om, pentru că Mir varsat este numele Său, zice Scriptura. Buzele tale lauda pe Domnul si de buzele Lui lipindu-se; limba si gatlejul tau cuvintele lui Dumnezeu alegandu-le si de dumnezeiasca dulceata saturandu-se; inima, curata si neintinata, vazand si dorind pe Dumnezeul Cel neintinat; pântecele tau, cămară intru care Cel neincaput S-a salasuit, si pieptul tau, izvorul laptelui din care S-a hranit Dumnezeu-Pruncul Iisus, Uşa lui Dumnezeu, pururea fecioară. Mâinile tale poartă pe Dumnezeu, si genunchii sunt scaun mai inalt decat Heruvimii, prin care s-au intarit mainile cele slabite si genunchii cei slabanogiti. Picioarele tale sunt povatuite de legea lui Dumnezeu, ca de o faclie de lumini si, alergand pe urmele Lui, fără de intoarcere, ai tras pe Cel dorit, către aceea care Îl dorea. Toată, este cămară a Duhului; toată, cetate a lui Dumnezeu Celui viu, pe care o veslesc apele râului, adică valurile darurilor Sfantului Duh; toată, bună; toată, aproape de Dumnezeu.
Că, suindu-se mai presus de Heruvimi, si mai presus de Serafimi ridicandu-se, aproape de Dumnezeu s-a facut.
10. O, minune mai presus decat toate minunile! Femeie, deasupra Serafimilor s-a facut, că Dumnezeu S-a aratat, micsorandu-Se cu putin faţă de Îngeri. Să taca Solomon, preainteleptul, si sa nu mai graiasca: “Nici un lucru nou nu este sub soare”. O, fecioară, de la Dumnezeu plină de Dar, Biserică sfântă a lui Dumnezeu, pe care “Solomon cel duhovnicesc”, Incepatorul pacii, gătind-o, S-a salasuit intr-insa, impodobita fiind, nu cu aur si cu pietre neinsufletite, ci, in loc de aur stralucind cu Duhul si, in loc de pietre scumpe, avand pe Hristos, Margaritarul Cel mai de preţ. Cărbunele dumnezeirii, pe Care roaga-l să Se atingă de buzele noastre, ca, facandu-ne curati, pe Dânsul impreuna cu Tatal si cu Duhul sa-L laudam, strigand: Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot, o fire in trei ipostaze. Sfânt este Dumnezeu si Tatal, Cel Ce a binevoit intru tine, si din tine, sa se savarseasca. Taina cea mai dinainte de toti vecii hotarata. Sfântul Cel tare, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu Unul nascut, astazi, pe tine te-a luat intai-nascută din maică stearpă, ca Unul nascut fiind din Tatal si nascut mai inainte decat toata zidirea, sa Se nasca si din tine, Maică-Fecioară, ca intai-nascut, intre multi oameni asemenea nouă, si din tine impartasindu-se trupul si sangele Lui. Pentru că, Insusi este Unul nascut din Tatal Insusi, si singur din singura maica. Sfantul cel fara de moarte, Preasfantul Duh, cu roua dumnezeirii Sale, te-a pazit pe tine nemistuita de focul cel dumnezeiesc, pentru că acest lucru il însemna rugul lui Moise cel mai dinainte.
11. Bucura-te, scaldatoarea oilor, preasfintit locas al Maicii lui Dumnezeu, iar acum Biserica urmatoare cerului, a turmei lui Hristos celei cuvantatoare. Bucura-te, scaldatoarea oilor, care, oarecand, o data intr-un an, primea pe ingerul lui Dumnezeu, care, tulburand apa, numai pe unul il insanatosea si, de boala care il tinea, il izbavea, iar acum multime de puteri ceresti ai, care lauda, impreuna cu noi, pe Maica lui Dumnezeu, pe adancul minunilor, pe izvorul tamaduirii a toata lumea, nu primind slujitor un inger, ci primind pe Ingerul Sfatului celui Mare, Care este ploaie a bunatatii, ce s-a coborat ca pe niste lână, in taină, si toata firea ce bolea si catre stricaciune era aplecata, iarasi a intors-o catre sanatate, fara de boala, si catre viata neimbatranita; scaldatoare intru care slabanogul, cel dintru noi, sare ca un cerb. Bucura-te, cinstită scaldatoare a oilor, si sa creasca darul tau! Bucura-te Marie, fiica cea preadulce a Anei, că spre tine iarasi dorirea mă atrage; cum sa zugravesc preacinstită umblarea ta? Cum, podoaba? Cum, faţa ta cea mângăietoare? Cum voi zugravi batraneasca intelegere in trupul tau cel tanar, imbracamintea cuviincioasa, ce fuge de toata necuviinta si moliciunea, pasul cinstit si fara de tulburare si slobod de toata trandavirea, naravul stapanit, cu blandete amestecat, necautand apropierea barbatilor? Si, pentru aceasta, martor este frica ce i s-a intamplat la vestirea cea neobisnuita a ingerului.
Parintilor bine supusa si ascultatoare, intelegere smerita la vederi preainalte.
Cuvantul lin, venind din suflet nemânios. Si altele, vrednice se salasuirea lui Dumnzeu! Pe tine, dupa vrednicie, toate neamurile te fericesc, ca pe o slavă aleasa a omenirii. Tu esti lauda preotilor si nadejdea crestinilor, răsad mult roditor al fecioriei, că prin tine s-a raspandit bunatatea fecioriei.
Binecuvantata esti tu intre femei si bine este cuvantat rodul pantecelui tau. Cei ce te marturisesc pe tine se binecuvanteaza, si blestem cade peste cei ce se leapada pe tine.
12. O, sfintita insotire, Ioachim si Ana, primeste de la mine cuvantul acesta, la nastere. O, fiica a lui Ioachim si a Anei si stăpână, primeste cuvintele robului tau pacatos, dar care te doreste cu infocare, si pe tine singură te are nadejde de bucurie, sprijinitoare a vietii, impacare cu Fiul tau si arvună tare de mantuire. Pentru ca sarcina pacatelor să o risipesti si norul cel ce intuneca mintea mea si grosimea cea de tină sa le luminezi. Să incetezi ispitele, sa chivernisesti viata mea in sfintenie, si catre fericirea cea de sus sa o povatuiesti, si lumii pace sa daruiesti, si tuturor credinciosilor desavarsita veselie si mantuire vesnica, pentru rugaciunile celor ce te-au nascut pe tine, si ale intregii Biserici! Fie, fie! Ca sa strigam: Bucura-te, cea cu dar daruita, Domnul este cu tine. Bine esti cuvantata tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecului tau, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Caruia I se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, intru, nesfarsitii veci ai vecilor. Amin!
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
