Proloage – 08 Noiembrie – Întru această zi, cuvânt despre Ioan Grădinarul

Un oarecare grădinar, anume Ioan, era foarte milostiv faţă de străini. Că lucra în grădină şi toată osteneala sa o da ca milostenie, ţinând numai cele câte erau de trebuinţă pentru sine. Iar, mai pe urmă, i-a pus diavolul în minte un cuget, zicându-i: “Adună-ţi ţie puţini arginţi pentru când vei îmbătrâni, sau te vei îmbolnăvi şi vei avea trebuinţă de bucate”. Şi aşa, adunând, a umplut o ulcică de arginţi.

Deci, i s-a întâmplat lui de s-a îmbolnăvit şi-i putrezea un picior al~lui şi şi-a dat argintul la doctori pentru vindecare, dar tămăduire n-a câştigat. Iar, mai pe urmă, a venit la dânsul un doctor iscusit şi i-a zis: “De nu-ţi vei tăia piciorul tău, apoi tot trupul tău va putrezi”. Deci, s-a învoit ca să-i taie piciorul. Iar, într-acea noapte, şi-a adus aminte şi s-a pocăit de relele ce a făcut şi, suspinând, plângea, zicând: “Adu-ţi aminte, Doamne, de lucrurile mele cele dintâi pe care le făceam, lucrând şi le dam milostenie”. Şi, acestea zicând el, a stat înaintea lui Îngerul Domnului şi i-a zis: “Unde sunt arginţii tăi, pe care i-ai adunat?”. Atunci, dându-şi seama, a zis: “Greşit-am Doamne, iartă-mă pe mine şi, de acum, nu voi mai~face aşa”. Atunci Îngerul s-a atins de piciorul lui şi îndată s-a vindecat.

Iar dimineaţa, sculându-se, s-a dus în gradină ca să lucreze. Şi a venit doctorul să-i taie piciorul şi a zis: “Unde este Ioan?”. Şi i-au spus lui: “De dimineaţă s-a dus la grădina sa”. Iar doctorul, înspăimântându-se, s-a dus la grădină şi l-a văzut pe el săpând pământul. Şi a proslăvit pe Dumnezeu, zicând: “Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui de Dumnezeu”.