Proloage – 08 Martie – Întru această zi, cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, despre mândrie

Precum răsadul și pometul cel necurățit de crengi uscate nu poate să crească, așa și omul mândru nu poate să se mântuiască dacă nu-și va curăți mândria, prin smerenie și prin pocăința cea plecată. Că la înălțime se suie sufletul celui mândru, iar, de acolo, întru adâncul iadului se pogoară. Deci, precum rodul cel putred, netrebnic este grădinarului, așa rugăciunile celui mândru neprimite sunt la Dumnezeu. Sufletul celui mândru nu are parte cu Dumnezeu, ci, dracilor bucurie le face.

~Că, pentru mândrie, au fost lepădați îngerii din cer și diavoli s-au făcut. Gândul cel smerit, la Ceruri, urcă pe om și, împreună cu îngerii a dănțui îl face, iar mândria îl pune în rândurile dracilor. Rugăciunea celui smerit vine la Dumnezeu, iar a celui mândru mânie pe Dumnezeu și, precum greutatea de roduri rupe ramurile, așa mândria pierde sufletul cel îmbunătățit. Omul cel mândru este ca pomul ce nu are rădăcină și degrabă cade; așa și cel mândru, în prăpastia iadului se pogoară.

Pentru ce te înalți, omule, tină fiind și cenușă, pentru ce cu mândrie iscodești, o, nerecunoscătorule. De ești mare cu dregătoria, să ai~smerenie și să nu disprețuiești pe nimeni. De păcate străine să nu întrebi, ca să fii slăvit în ziua judecății și să nu lași scârbit pe cel ce plânge, ca să nu ți se treacă cu vederea rugăciunile tale.

Omule sărac, cine te-a zidit pe tine, sau de unde ești luat? Întru ce îți pui nădejdea, că nu te temi de Dumnezeu, ci te mândrești și, prin trufie, rău îți pierzi sufletul tău? Pentru ce te umfli ca o picătură de ploaie, că pământ ești și, nu după multă vreme, în pământ iarăși vei merge; acum mândru, iar după puțin hrană viermilor.

O, omule, cunoaște-ți neputința ta și nu te mai mândri! A lui Dumnezeu zidire fiind, nu te lepăda~de Ziditorul tău. Cercetează firea ta și vezi pe rudeniile tale, pentru că și ei de aceeași fire sunt. Și nu te lepăda, prin mândrie, de firea ta. Măcar de ai fi și tu bogat iar acela ar fi sărac înaintea lui Dumnezeu, acela poate fi mai sus decât tine. O, bogaților, nu vă mândriţi cu averile voastre; cu cele stricăcioase nu va lăudați. Dumnezeu singur este bogat, având bogăție nestricăcioasă, căci averea voastră nu este a voastră. Până este liniște, rânduiți-vă în pace cele spre mântuirea voastră. Pentru că bogăția omului, lui îi este dată spre izbăvirea lui. Dumnezeului nostru, slavă!