Proloage – 08 Martie – Întru această zi, cuvânt al Sfântului Vasile, pentru poruncile cele legiuite nu doar călugărilor, ci şi mirenilor

Legea lui Hristos și poruncile Apostolilor Lui nu s-au dat numai călugărilor, ci și mirenilor. Și dovadă este că, atunci când zice Pavel: “Privegheați întru toată răbdarea și rugăciunea și îngrijirea trupului să nu o faceți pentru pofte”, arătat este că nu către călugări a scris și nici către cei ce țineau viața pustnicească și liniștită, ci a scris acestea, mai ales către toți cei ce viețuiesc prin cetăți și prin sate, cu femei și cu copii. Au doară i~se cuvine mireanului să aibă ceva mai multă slobozenie decât călugărului? Ba nu. Fără numai atâta iertăciune are mireanul, ca, împreună cu femeia sa să viețuiască, iar alte iertăciuni nu are, ci, toate câte are călugărul să le lucreze, aceea este legiuit și mireanului. Și nu fără primejdie mare va fi, adică, mireanului care calcă poruncile.

Drept aceea, puțini sunt cei care au putut, prin multă sârguință, să scape de gâlcevile cele omenești și să fugă de strigătele cele din cetăți, de viața cea deșartă, de griji și de împătimiri; în afară de cei ce au ieșit afară din gâlcevile lumești și au ales viața călugărească și au~îmbrățișat-o. Și s-au umplut de ei Egiptul și Libia, Etiopia și India, Mauritania și Tebaida; apoi Siria și Cilicia, Galatia, Pontul și Armenia, Mesopotamia și Persia toată. De aceștia s-au umplut Palestina și Arabia și Ciprul, precum și insulele cele dimprejur și țara grecilor toată. Încă și Roma și Spania și Galia și până la marginile pământului, pline sunt locurile de mânăstiri și de pustnici, și tot pământul se blagosloveşte și se sfințește.

Deci, arătat este că David, înțelegând această monahicească rânduială, prin a sa cântare a Psalmilor, cu o mai înainte cunoștință cântă, zicând: “Iar eu~am cinstit mult pe prietenii tăi, Dumnezeule, și mult s-a întărit stăpânirea lor. Și-i voi număra pe ei, și mai mult decât nisipul se vor înmulți” (Psalmi 183, 17-18). Că aceștia stăpânesc peste patimi și peste draci și, mai mult decât puternicii lumii, mai stăpâni s-au arătat și mai întemeiați. Cine, dar, să nu-i laude pe aceștia, care au scăpat de mrejele cele mult împletite ale vieții și, crucea purtând și lui Hristos urmând, în toată ziua și ceasul se roagă lui Dumnezeu pentru neamul omenesc?

Încă și Grigorie, preaînțeleptul, cel numit Teologul, lăudându-i pe aceștia, le zice: “Cântând și slăvind~și învăţându-se în legea lui Dumnezeu, ziua și noaptea, și înălțările lui Dumnezeu în gura lor purtându-le, cu hainele își smeresc înălțarea, cingătoare fără podoabă, împodobirile cele frumoase le micșorează, pășire au cu bună rânduială, ochi nerătăcit, zâmbire cuvioasă, cuvântul cu folos rostit, tăcerea mai cinstită decât cuvântul, lauda cu sare dreasă, iar nu cu fățărnicie.

Înstrăinarea de râs, certarea mai iubită decât lauda, măsura umilinţii și a zâmbirii, bogăția cea întru sărăcie, rânduiala cea în pământ străin, slava, din necinste, puterea cea întru neputințe, fiii duhovnicești, cei bine născuți din~neînsurare, smerenia cea mai presus de ceruri, nimic fiind în lume și mai presus de lume, în trup fiind, sunt afară din trup, săraci pentru împărăție și a căror parte este Dumnezeu, iar, pentru sărăcia lor, împărățesc împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos. Dumnezeului nostru, slavă! Amin.