Proloage – 08 Ianuarie – Întru aceastã zi, cuvânt despre un episcop, clevetit cãtre Episcopul Romei

Ne spunea nouă ava Teodor romanul, zicând că, la treizeci de stadii de la cetatea Romei, este o cetate mică ce se numeşte Romul. În această cetate mică a fost un episcop foarte înalt în bunătăţi. Însă, odată, a mers oarecine din cetatea Romul la fericitul Agapit, Episcopul Romei, şi a pârât pe episcopul lor, zicând că din vase sfinţite mănâncă. Iar Episcopul Romei, auzind, s-a mirat şi a trimis doi clerici de au adus pe episcop legat şi l-au pus în temniţă şi a şezut~episcopul trei zile în temniţă. Şi sosind Sfânta Duminică, când se odihnea Episcopul Romei şi se lumina de ziuă spre Duminică, a văzut în somn pe un oarecine, care i-a zis lui: “Întru această Duminică să nu slujeşti tu, nici altul din clerici, nici episcopii cei din cetate, ci episcopul pe care îl ai în temniţă închis, aceluia să-i zici să meargă să slujească”.

Iară deşteptându-se Episcopul Romei, nu se dumirea de visul ce visase şi zise întru sine: “Eu am o anume învinuire despre dânsul, apoi unul ca acesta să slujească?”. Şi a venit, iarăşi, al doilea glas către dânsul, zicându-i în somn: “Ţi-am spus ţie, episcopul cel din temniţă,~acela să slujească”. Tot aşa, şi a treia oară i s-a arătat lui. Însă tot nedumirindu-se Episcopul Romei de aceasta şi deşteptându-se, a trimis la temniţă şi, chemând pe episcop, l-a întrebat pe el, zicând: “Episcope, ce fel este necazul tău?”. Iar episcopul nu-i răspundea nimic, fără numai: “Păcătos sunt”. Apoi, după ce alta nimic n-a spus episcopul, atunci i-a zis lui cel al Romei: “Astăzi, tu vei sluji”.

Şi, iată, stând el înaintea Sfântului Altar, după porunca Episcopului Romei, iar acesta din urmă stând aproape de dânsul şi diaconii stând împrejur şi începând episcopul Sfânta Liturghie, când a rostit el rugăciunea Sfintei Prefaceri,~înainte de sfârşitul ei, a început şi a doua oară tot rugăciunea aceea, încă iarăşi şi a treia oară şi a patra oară, zicând aceeaşi rugăciune; şi toţi se minunau pentru acea zăbavă. Şi atunci a zis cel a Romei: “Ce este aceasta? Că de patru ori aceeaşi rugăciune zici şi nu sfârşeşti?”. Şi a răspuns episcopul: “Iartă-mă stăpâne sfinte, pentru că n-am văzut după obicei venirea Sfântului Duh, şi pentru aceasta nu sfârşesc rugăciunile. Ci, preasfinte stăpâne, pe diaconul ce stă aproape şi ţine ripida, depărtează-l pe el din Sfântul Altar, că eu nu îndrăznesc să-i zic lui”.

Deci, a poruncit fericitul Agapit, de s-a depărtat. Şi au văzut episcopul~şi cel al Romei venirea Sfântului Duh, acoperind pe Episcopul Romei şi pe episcop, pe toţi diaconii care stăteau înainte şi Sfânta Masă, vreme îndelungată. Atunci a văzut Agapit, că mare om este episcopul şi că numai clevetire a fost, şi l-a slobozit pe el cu pace, la episcopia sa. Şi s-a hotărât să nu mai osândească, aşa, dintr-o dată şi degrabă, ci cu multă luare aminte, cu răbdare şi aşteptare.