Proloage – 08 Februarie – Întru această zi, cuvânt din Limonar, despre întoarcerea la credinţă a unui pustnic eretic de către Patriarhul Efrem. Omoforul cel nears

Antiohia, fiind dărâmată cu totul, Justin împăratul a trimis pe dregătorul Efrem să o facă la loc. Şi, acest Efrem a fost un om cu viaţă sfântă şi, mai târziu, a fost hirotonit Patriarh al Antiohiei, după proorocirea Episcopului Pavel zidarul. Şi, era atunci, în acele părţi, un eretic din ceata lui Sever, care, în chipul Sfântului Simeon Stâlpnicul, petrecea pe un stâlp şi, de acolo, prin înşelătoarea sa~sfinţenie, amăgea norodul, şi pe mulţi i-a tras la eresul său. Că mulţimea mai mult căuta la viaţă decât la Scriptură.

Şi, Patriarhul, văzând că turma lui piere mâncată de acel eretic, a mers la dânsul şi l-a sfătuit să se unească cu Biserica şi să asculte de Sinodul Calcedonului. Iar acela i-a răspuns: “Eu de Sinod nu vreau să ştiu”. A răspuns, Sfântul: „Deci, atunci, pe unul ca tine cum să te sfătuiesc, să nu pieri împreună cu poporul?”. Iar stâlpnicul, vrând a înfricoşa pe patriarh, a zis: „Preasfinţite patriarh, să aprindem un foc, şi cine dintre noi nu va arde, acela are credinţa cea bună”.

Şi s-a minunat Patriarhul de aceste~cuvinte şi i-a zis, lui: „Fiule, ţie ţi se cuvine ca sfătuirea părintelui tău să o primeşti. Dar ceea ce voieşti tu întrece a mea smerenie. Însă, pentru a ta mântuire şi a poporului, nădăjduind la mila lui Dumnezeu, voi face şi aceasta”. Şi a poruncit să aţâţe focul şi, când s-au aprins lemnele şi se înălţa para focului, a zis către stâlpnic: „Vino şi să intrăm în foc, precum însuţi ai judecat”. Iar el, înspăimântându-se de foc, nu voia să se pogoare. Dar patriarhul, dezbrăcând omoforul său, l-a aruncat pe el în foc, rugându-se lui Dumnezeu şi zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Care pentru noi în pântecele Născătoarei de Dumnezeu Te-ai întrupat,~arată-ne nouă adevărul”. Şi trei ceasuri a fost omoforul în foc şi nu s-a vătămat nicicum, ci întreg a rămas. Şi, văzând aceasta acel eretic, a blestemat pe Sever şi eresul lui şi, venindu-şi întru cunoştinţă, s-a unit cu soborniceasca Biserică. Şi, din mâinile dumnezeiescului Efrem, a primit Preacuratele Taine şi a proslăvit pe Dumnezeu.

Întru acest fel este biruinţa Bisericii noastre; că întăreşte cuvântul, prin minuni, şi nu învaţă numai cu cuvinte deşarte, încurcate şi goale. Dumnezeului nostru, slavă! Amin.