Proloage – 07 mai – Despre cântarea pe opt glasuri şi umilinţă (din Pateric)

Un frate l-a întrebat pe ava Siluan, zicând: “Ce voi face ava, cum voi câştiga umilinţa, că mult sunt supărat de trândăvie şi de somn? Şi când mă scol din somn, mă lupt mult la cântarea psalmilor şi nu pot birui dormitarea, nici psalmi nu zic, fără de glas”.

Şi i-a raspuns lui stareţul: “Fiule, a zice tu psalmi cu glas, întâi este mândrie, că îţi pui în minte că tu cânţi iar fratele tâu nu cântă. Al doilea, îţi şi împietreşte inima şi nu te lasă să te umileşti.

~Deci, de voieşti umilinţa, lasă cântarea. Şi când îţi faci rugăciunile tale, să caute mintea ta înţelesul stihului şi să socoteşti că stai înaintea lui Dumnezeu, a Celui Ce cere inimile şi rărunchii. Iar când te scoli din somn, mai înainte de toate, să slăvească gura ta pe Dumnezeu, apoi citeşte Crezul şi Tatăl Nostru şi, apoi, începe canonul tău, încet suspinând şi aducându-ţi aminte de păcatele tale şi de osânda întru care vei fi pedepsit”.

Zis-a fratele: “Eu ava, de când m-am călugărit, slujba canonului şi ceasurile, după rânduiala celor opt glasuri le cânt”. A răspuns~bătrânul: “Şi pentru aceasta, umilinţa şi plânsul fug de la tine. Că pune în minte pe părinţii cei mari, cum ei, nefiind slujitori bisericeşti şi nestiind ei de glasuri, nici tropare, în afară de căţiva psalmi, în lume, ca niste luceferi au strălucit; precum au fost ava Pavel cel simplu şi ava Pamvo şi ava Apolo şi ceilalti purtători de Dumnezeu părinţi, care şi mortii au înviat, şi mari minuni au făcut şi putere asupra draciior au primit, nu cu cântări şi tropare şi cu glasuri, ci cu rugăciunea cea cu inima zdrobită şi cu post. Că, prin acestea, şi frica lui Dumnezeu nelipsită se face din inimă şi se întăreşte plânsul care curăţeşte pe~om de tot păcatul şi mintea mai albă decât zăpada o face. Iar cântarea cea de veselie, pe mulţi, la cele mai de jos ale pământului i-a pogorât, nu numai mireni, ci şi preoţi, fiindcă i-a moleşit şi în desfrânare şi în alte patimi de ruşine i-a prăpăstuit.

Deci, cântarea este a mirenilor, pentru aceasta se şi adună poporul în biserici. Pune în minte fiule, câte cete sunt în ceruri şi nu este scris, pentru niciuna dintre ele, că, după rânduiala celor opt glasuri cântă. Ci, o ceată cântă neîncetat Aliluia, alta, Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot; alta, Bine este cuvântatâ slava Domnului, din locul şi din~casa Sa. Tu, dar fiule, urmează părinţilor, de voieşti să câştigi umilinţa în vremea rugăciunilor, păzind mintea pe cât poţi, nerăspândită. Iubeşte smerenia lui Hristos şi, oriunde mergi, nu te arăta pe tine isteţ şi dascăl, ci ca om simplu şi ucenic. Şi Dumnezeu îţi va da ţie umilinţa”.