Proloage – 07 Februarie – Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre cum se cade a sta în biserică

Ce poate fi mai înfricoşător decât aceste lucruri. Că biserica este cer şi că, mai înainte, şi casele erau biserici, iar acum biserica este mai defăimată chiar decât o casă. Că într-o casă este rânduială şi fiecare îşi face slujba lui, iar în biserică este mare tulburare şi neîncetată frământare de lume, ca într-un târg. Şi doar ştiţi că biserica nu este loc de petrecere, ci loc sfânt şi îngeresc este, împărăţia lui Dumnezeu şi însuşi cerul.

Adu-ţi aminte de Sfânta Masă~aceasta, pentru ce pricină este pusă şi Cine se află pe ea. Ştiu că cel nebotezat nu cunoaşte această taină, dar tu ştii ce să înţelegi când auzi pe Proorocul zicând: “Aşa zice Domnul, depărtaţi-vă de la pământ şi vă suiţi la cer”. Că biserica cer se numeşte.

Adu-ţi aminte al Cui Nume se cinsteşte în biserică! Iar acum, voi faceţi în biserică mai mult râs decât în târg. Că, la adunările voastre lumeşti, staţi liniştiţi şi nicio gâlceavă, nici vorbă, nici strigare nu se fac între voi. Iar aici, unde Dumnezeu din cer vorbeşte sfinte şi înfricoşătoare lucruri, cei ce voiţi să vorbiţi deşertăciuni, vă aflaţi ca la o petrecere. Au, doară, nu aveţi case?~De biserica lui Dumnezeu nu ţineţi seama şi vorbiţi şi cu cei ce voiesc să tacă. De vorbiţi de ale voastre treburi, nu vă opresc, dar vorbiţi acasă la voi, la masă, la baie şi la târg. Dar la biserică este loc al petrecerii cereşti, loc de rugăciune şi de învăţătură, loc de mântuire.

Iar voi faceţi din biserică iarmaroc, prăvălie a schimbătorilor de bani, loc de împodobire a femeilor, unde ne umplem ochii de desfrânare, loc de vânzare şi cumpărare, loc unde se pun la cale casele, oastea, judecăţile; toate la biserică le poţi vedea. Noi, în toate zilele, ne întrebăm şi ne îngrijim că doar veţi câştiga ceva de folos la biserică, şi aşa să vă duceţi acasă, iar voi, mai~vârtos, spre sminteală şi spre păcate vă adunaţi, în loc să vă curăţiţi de ele.

Deci, roagă-te, ca să înţelegi, iar mai vârtos se cade a tăcea, ca liniştea şi tăcerea ta, primind-o Dumnezeu, să te facă pe tine înţelept. Iar dacă nu poţi să taci, ieşi din biserică, ca să nu fii altora spre sminteală. Un singur glas se cade să fie în biserică; precum suntem un singur trup al lui Hristos, aşa şi o singură lucrare este Sfânta Biserică, adică, să stăm cu frică, să ascultăm, să luăm aminte şi să ne rugăm. Că şi episcopul tăcând stă, şi slujitorii una cântă, iar noi, toţi, răspundem într-un singur glas.

~Deci, să nu lăsăm adevărul, alergând după umbre şi năluci. Slobozi să ne facem de lucrurile vrăjmaşului şi de răutăţile ce se fac între noi. Să deprindem, în loc de lăcomie, milostenia, iar în loc de ură, iubirea de oameni. Şi aşa făcând, ne vom îndulci de bunătăţile cele de acum şi de cele ce vor să fie, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, a Căruia este slava în veci! Amin.