Proloage – 07 Aprilie – Întru această zi, cuvânt din Pateric, împotriva ieşirii dese a călugărului, din mânăstire

Povestit-au ucenicii lui ava Evloghie că, de câte ori îi trimitea bătrânul la Alexandria, să vândă lucrul mâinilor, le da poruncă să nu facă mai mult de trei zile. “Iar de veți face mai mult decât trei zile”, zicea, “nevinovat sunt de păcatul vostru”.

Iar noi l-am întrebat pe el: “Cum se face că monahii prin cetăți și prin sate petrec cu mirenii ziua și noaptea și nu se vătăma?”. Iar el a zis: “Credeți-mă, fiilor, că, după ce m-am făcut călugăr, am făcut treizeci și opt de ani neieşind din~Schit. Și, după aceea, m-am dus la Alexandria, către Episcopul Eusebie, împreună cu ava Daniil, pentru o trebuință. Și, intrând în cetate, am văzut mulți călugări, și vedeam că, pe unii dintre ei, corbii îi loveau peste obraz, iar pe alții, femei goale îi îmbrățișau și la ureche le vorbeau, iar înaintea altora, goi fiind ei, se jucau copiii, iar, pe unii îi vedeam că țineau cuțite, și trupuri de oameni tăiau, și dădeau călugărilor să mănânce.

Și am înțeles atunci, că fiecare din călugării aceia era căzut în câte o patimă, având felurime de draci care urmau după ei și le vorbeau în minte. Pentru aceasta, dar, fraților, nu voiesc să zăboviți voi niciodată în~cetate, ca nu de acest fel de gânduri, nici de draci, să fiți supărați.