Proloage – 06 Octombrie – Întru această zi, cuvânt din viaţa Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos şi a lui Epifanie. Despre răutatea oamenilor din vremile ce vor ce vor veni

Odată, fericiţii, şezând şi vorbind, iată şi diavolul a venit acolo şi îl ispitea pe Epifanie, pe care numai Andrei îl ştia. Şi se mâniase asupra lui, blestematul, şi a zis Andrei către el, cu mânie: “Du-te de aici, necurate vrăjmaşule!”. Zis-a demonul, lui Andrei: “Aşa netrebnic şi leneş ca tine, nu este niciunul în tot Constantinopolul. Iar de voieşti să-ţi spun ţie mai drept, să ştii că vor veni vremi,~când meşteşugirea mea va pieri, căci, în acea vreme, oamenii vor fi mai răi decat mine, încât şi copiii cei mici vor fi, cu vicleşugul, mai mari decat cei bătrâni. Atunci, eu voi începe a mă odihni şi nu voi mai învăţa nimic pe fiii oamenilor, pentru că ei singuri, de la sine, vor începe a face toată voia mea”.

Şi a zis Andrei, către dânsul: “Cum ştii tu, de vreme ce demonul nu poate şti nimic mai dinainte?”. Şi a zis demonul: “Tatăl nostru, satana, a cunoscut că, în iad şezând, vrăjeşte de toate şi de acolo ne spune nouă toate, că neamul nostru nu ştie nimic”. Zis-a Andrei: “De care păcate se veseleşte neamul vostru, mai mult?”. A zis demonul:~”De slujirea idolilor şi de făţărnicie, de răutatea faţă de aproapele, când cineva începe a urâ pe altul, şi de păcatul sodomiei, de beţie, de iubirea de argint, de acestea ne veselim mai mult”. Iar Andrei a zis: “Dar când cineva se leapădă de lucrurile voastre, pe care le-a făcut mai înainte, cum îl suferiţi?”. Şi demonul a zis: “Ştii mai bine decât mine, cât este de cumplit, dar nădăjduim a-l întoarce pe el la noi, şi-l răbdăm, luând mângâiere, dintr-aceea: că mulţi, lepădându-se de noi şi venind la Dumnezeu, apoi, iarăşi s-au întors la noi şi s-au făcut de ai noştri”. Iar când demonul şi-a dat răspunsul de lucrurile sale, atunci Sfântul a suflat asupra lui şi~îndată s-a stins.