Proloage – 06 mai – Despre cei ce sar singuri în cursele celor ce-i caută si se supun după capul lor nevoinţelor muceniceşti (Sfântul Petru Alexandrinul)

Cei ce după părerea lor aleargă la nevoinţe, cu durere mucenicească, şi sar singuri în cursele celor ce-i caută, unii ca aceştia, mai multe războaie atâta şi părtaşi acelor războaie se fac. Ei merg, adică, la durere, ca pentru numele lui Hristos, dar fără să ia aminte la cuvântul Domnului, care ne învaţă: “Păziţi-vă, ca să nu intraţi în ispită”.

Iarăşi, şi la rugăciunea cea grăită~către Tatal, spunem: “Nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău”. De multe ori, Stăpânul Hristos încă şi pe Apostoli îi invaţă să nu meargă cu îndrăzneală spre vrăjmaşii ce voiau să-i prinda pe ei. Iar când a venit vremea patimilor Lui, nu S-a dat Singur pe Sine în mâinile potrivnicilor, ci a aşteptat până ce au venit asupra Lui cu arme şi cu gărzi. Şi le-a zis: “Ca la un tâlhar aţi venit, cu arme şi cu sabii, ca să Mă prindeţi”. Şi aşa L-au dat pe El lui Pilat.

Drept aceea, nu după înţelesul cuvintelor Lui fac cei ce se aruncă pe sine în ispită, că întârindu-ne pe noi la ispite, zice: “Păziţi-vă pe voi,~că vă vor duce în adunări, şi în soboarele lor vă vor bate”. Că a zis, vă vor duce pe voi, iar nu, vă veţi da singuri.

Şi zice, la judecători şi la împăraţi veţi fi duşi pentru numele Meu, iar nu, singuri vă veţi duce, de vreme ce ne porunceşte nouă să fugim din loc în loc, goniţi fiind pentru numele Lui. Şi iarăşi zice: “De vă vor goni pe voi din cetatea aceasta, să fugiţi în cealaltă”. Pentru că nu voieşte ca să ne supunem de voia noastră în mâna ajutătorilor diavolului, ca să nu ne facem vinovaţi de aţâţarea la război. Şi, iarăşi, îi îndeamnă pe ucenici şi, mai mult, îi şi sileşte ca să ne~ferească de lucrurile cele purtătoare de moarte şi să ne ia aminte a se păzi, zicându-le: “Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită”.

Aşa, întâiul Mucenic, Ştefan, mergând pe urma acestei mucenicii, a fost răpit de călcătorii de lege în Ierusalim şi a fost dus la adunare. Şi, fiind bătut pentru numele lui Hristos, se ruga zicând: “Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”. Şi aşa a proslăvit pe Dumnezeu. Aşa şi Iacov a fost prins de Irod şi, cu sabia, i-au tăiat capul, aşa şi Apostolul Petru, de multe ori a fost prins şi închis în temniţă, iar, mai pe urmă, l-au răstignit la~Roma. Asemenea, şi preainălţatul Pavel, de nenumărate ori fiind prins şi primejdii suferind până la moarte, multe a pătimit; şi, proslăvindu-se întru acele multe goniri şi necazuri, întru aceeaşi cetate a Romei, cu sabia, capul lui i-au tăiat. Că, intru aceste pătimiri, lăudându-se Pavel, zicea că în Damasc, într-o coşniţă, peste zid, a fost eliberat noaptea şi a scăpat din mâinile celor ce-l urmăreau pe el. Că lui îi erau încredinţate mai întâi propovăduirea şi învăţătura cuvântului lui Dumnezeu către neamuri, întru care avea să întărească pe fraţi, ca să petreacă în credinţă şi să le zică aşa: “Prin multe suferinţe trebuie să intrăm în~Împărăţia lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 14,22). Că nu caută voia sa, ci caută, ca, pe cât mai mulţi să-i mâintuiască.

Şi multe sunt cele ce s-au făcut după îndreptarul aceasta. Deci, precum zice Apostolul, să-i primiţi cum se cuvine pe cei ce învaţă.