Proloage – 06 Februarie – Întru această zi, cuvânt despre Pavel Episcopul, care trăia în Antiohia, lucrând ca zidar

Spunea un oarecare părinte, despre acest Episcop Pavel, care, lăsându-şi episcopia sa, a mers la Antiohia şi se hrănea lucrând la zidărie, împreună cu zidarii. Întru această vreme, era acolo un conducător al Răsăritului, anume Efrem, om evlavios şi foarte milostiv. Acela se îngrijea acum de ridicarea cetăţii, care era căzută de la cutremur. Odată, într-o după amiază, când se odihneau lucrătorii, a văzut Efrem pe episcop odihnindu-se şi, de la dânsul până la cer, ridicându-se un~stâlp de foc. Şi, aceasta a văzut-o nu o dată, nici de două ori, ci de mai multe ori. Iar Efrem îndată s-a înspăimântat, pentru că acesta era ca un semn înfricoşător şi plin de mirare. Şi gândea în sine, ce poate însemna aceasta? Şi nu se dumirea, de vreme ce nu ştia că lucrătorul acela era episcop, şi îl vedea pe dânsul în nişte zdrenţe îmbrăcat, şi acelea foarte murdărite, şi simplu se arăta şi omul, obosit de multă foame şi înfrânare şi sfărâmat de oboseala cea multă.

Deci, l-a chemat pe el Efrem, vrând să afle de la el, ce fel de om este şi din ce ţară? Şi a început, luându-l deoparte, a-l întreba pe el: “De unde eşti, tu, omule, şi cum te~cheamă pe tine?”. Iar el, răspunzând, a zis: “Eu unul din cei de rând sunt, sărac al cetăţii acesteia şi nu cunosc vreun meşteşug să mă hrănesc mai lesne, pentru aceea lucrez la zidăria aceasta şi Dumnezeu mă hrăneşte pe mine cu osteneala mea”.

Iar Efrem, de Dumnezeu fiind îndemnat, i-a răspuns lui, zicând: “Să mă crezi, că nu te voi lăsa pe tine până ce nu-mi vei spune adevărul despre tine, că nu poţi să ascunzi cele despre tine”. Atunci, a grăit Pavel: “Să-mi dai mie făgăduinţa, înaintea lui Dumnezeu, că nu vei spune nimănui cele despre mine”. Atunci i s-a jurat lui fericitul Efrem, că nu va spune~nimănui, cât timp va voi Dumnezeu să fie el în viaţa aceasta. Deci, el i-a spus lui, zicând: “Eu sunt episcop, iar pentru Dumnezeu, lăsându-mi episcopia mea, am venit aici, pentru că pe aici nu mă cunoaşte nimeni şi cu această nevoinţă lucrez şi, din osteneala mea, îmi adun mie hrana, iar cealaltă o dau la săraci milostenie, ştiind că, prin jertfe ca acestea, se îmblânzeşte Dumnezeu. Iar tu poartă-ţi grijă de milostenia ta, pentru că, în aceste zile, Dumnezeu te va ridica pe tine la scaunul acesta al Arhiepiscopiei şi al cetăţii lui Dumnezeu şi al Bisericii, ca să păstoreşti pe poporul Său, pe care, cu al Său sânge l-a câştigat Hristos,~Adevăratul Dumnezeul nostru”. Care lucru s-a şi întâmplat, după puţine zile.

Deci, acestea auzindu-le, fericitul Efrem a proslăvit pe Dumnezeu, zicând: “O, câţi tăinuiţi robi ai Săi are Dumnezeu, şi doar Lui, Unuia, ştiuţi!”. Iar noi, acestea auzindu-le, fraţilor, să ne nevoim pentru milostenie, sporind în dreapta credinţă.