Proloage – 06 August – Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos (Cuvânt al Sfântului Efrem Sirul)

“A stralucit Fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina” (Matei 17,2). Astfel El a aratat că, din tot Trupul Lui izvora Slava dumnezeirii Lui si, din toate madularele Lui, a stralucit Lumina Lui. Că nu a stralucit Trupul Lui, ca al lui Moise, din afară, ci dintr-Însul izvora Slava dumnezeirii Lui. Si nu le-a aratat tot adancul Slavei Lui, ci cat a ingaduit masura luminii ochilor lor.

Si, deci, vedeau Proorocii pe~Apostoli si Apostolii pe Prooroci. S-au vazut acolo unii pe altii, incepatorii Legii Vechi, pe incepatorii Legii Celei Noi. A vazut Moise cel Sfant pe Simon cel sfintit. A vazut iconomul Tatalui, Moise, pe epitropul lui Dumnezeu, Petru. A vazut feciorelnicul Legii Vechi, pe feciorelnicul Celei Noi; Ilie pe Ioan, cel ce s-a suit in car de foc, pe cela ce a cazut pe pieptul cel de vapaie. Si s-a facut muntele, ca o biserică. Si a unit, intru Sine, Iisus, amandoua Testamentele, pe care le-a primit Biserica. Ne-a facut pe noi sa cunoastem că El este Datatorul amandurora. Un Testament a primit Tainele Lui, iar celalalt a arătat slava lucrurilor~Lui.

Si, in acest fel, a fost cuvantul vorbirii cu Moise si cu Ilie. Că vorbirea aceasta cu Iisus, cu adevarat, asa a fost.

Ii multumeau, adica, că profetia lor s-a implinit, ca si profetia tuturor Profetilor, prin venirea Lui. Inchinaciune Ii aduceau Lui, pentru mantuirea pe care a facut-o El, in lume, neamului omenesc. Că taina pe care ei au zugravit-o, El cu fapta a implinit-o. Si, a pricinuit bucurie Proorocilor si Apostolilor, prin suirea Lui pe munte. S-au bucurat Proorocii, vazand înomenirea Cuvântului, s-au bucurat Apostolii, vazand~dumnezeierea lui Iisus si, mai ales, Slava dumnezeirii Lui.

Că zice Hristosm catre Petru: O, Simone, de ce spui, sa ramanem aici? Dar, atunci, cuvintele Proorocilor, cine le va implini? Graiurile propovaduitorilor, cine le va pecetlui? Tainele dreptilor, cine le va săvârşi? Daca aici vom ramane, atunci proorocirea: “Strapuns-au mainile Mele si picioarele Mele”, cu cine se va implini? Apoi, “impartit-au hainele Mele intre ei si pentru cămaşa Mea au aruncat sorţii”, cui se vor potrivi? Si, iarasi: “Dat-au spre mancarea Mea, fiere si, spre setea Mea M-au adăpat cu oţet”, cui se~vor intampla? Apoi, “Intru cei morti, slobod”, cine il va adeveri? Deci, de vom ramane aici, inscrisul lui Adam, cine-l va rupe? Datoria lui, cine o va plati? Imbracamintea slavei, cine i-o va da lui inapoi? Daca vom ramane aici, atunci toate cele ce am zis, cum se vor face? Biserica, cum se va zidi? Cheile Imparatiei Cerurilor, cum le vei lua de la Mine? Pe cine vei lega? Pe cine vei dezlega? Daca aicea vom ramane, toate cuvintele grăite de Prooroci vor fi desarte.

Ai zis, iarasi: sa facem trei colibe. Simon a fost trimis sa zideasca Biserica in lume, dar el sa stea sa faca trei colibe in munte? Că, inca~omeneste, lua aminte la Hristos si, ca si pe Moise si pe Ilie, asa il socotea, pe El, Petru. Si, indata, i-a aratat ca nu are trebuinta de coliba lui. Că Domnul este Acela care a facut parintilor lui cort si nor in pustie. Ca, inca graind El, iara, un nor luminos i-a umbrit pe dansii. Vezi, acum, Simone, colibe fara de osteneala, care opresc arsita si nu au intuneric, cort care straluceste si lumineaza.

Si ucenicii, minunandu-se, iata, glas s-a auzit din nor, de la Tatal Insusi, zicand: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, intru Care bine am voit, pe Acesta sa-L ascultati!”. Impreuna cu glasul Tatalui, Moise s-a intors~la locul său, Ilie s-a dus in ţara lui si Apostolii cu faţa la pamant au cazut si Iisus a ramas Singur. Că glasul acela, numai in El Singur s-a implinit. Au fugit Proorocii si, pe ucenici, i-a invatat Tatal ca s-a implinit iconomia lui Moise, că, de aici incolo, pe Fiul sa-L asculte. Acela, ca un rob, a grait cele ce i s-au poruncit. Acesta, ca un Stapan si Datator de Lege, a poruncit cele ce a voit.

Că si pe ucenici, pentru aceasta i-a suit pe munte, ca să auda, de la Tatal, cine este El si al Cui Fiu este.

De vreme ce, cand i-a intrebat pe ei: “Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului”, i-au raspuns Lui:~”Unii zic, Ilie, altii, Ieremia sau unul din Prooroci”. Pentru aceasta i-a suit pe ei pe munte si le-a aratat lor că nu este Ilie, ci Dumnezeul lui Ilie; nici Ieremia, ci Cel Ce a sfintit pe Ieremia din pântecele maicii sale; nici unul din Prooroci, ci Domnul Proorocilor, pentru că ceea ce a descoperit Tatal, lui Petru, credinta aceasta s-o marturiseasca si ceilalti, si cu fapta si cu graiurile.

Deci, i-a suit pe ei pe munte si le-a aratat lor Slava Lui, mai inainte de necinstirea Lui, si Puterea Lui, mai inainte de Patima Lui, ca, dupa ce va fi prins si va fi rastignit de iudei, sa afle că, nu pentru neputinţă a fost rastignit, ci că El, pe Sine~Insusi S-a dat, de bunavoie, pentru mantuirea lumii.

I-a suit pe ei pe munte si Le-a aratat lor Slava dumnezeirii Sale, mai inainte de Învierea Sa. Pentru ca, dupa ce, din morti, va invia, in Slava firii dumnezeirii Sale, sa cunoască, că nu asemenea unei răpiri, a luat Slava dumnezeiasca, ci era slava Lui, de mai inainte de veci, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, precum a zis cand mergea spre patima cea de bunavoie: “Părinte, proslăveşte-Mă cu Slava pe care o aveam la Tine, mai inainte de a fi lumea”. Deci, pe Slava aceasta, a dumnezeirii Sale, care era nearătată si ascunsa prin~intruparea Sa, pe aceasta a arătat-o Apostolilor, pe munte, iar pe Tatal Il avea impreuna, glasuind si zicand: “Acesta este Fiul Meu cel iubit”.