Proloage – 05 Septembrie – Despre un tânăr ce a ferecat o cruce a unui patrician

A fost un oarecare tânăr isteţ, stiind a fereca din aur tot felul de podoabe.

Si, acestuia, i-a poruncit un patrician sa-i faca o cruce si sa o ferece cu pietre scumpe, ca să o dea pe ea la biserică. Si, dandu-i lui aurul, l-a slobozit. Iar tanarul a cugetat, zicand: “Mare lucru este, cu adevarat, mantuirea patricianului, devreme ce atata aur a cheltuit la lucrul Domnului”.

Si a zis: “Deci, pentru ce n-as adauga si eu aur la crucea aceasta, ca sa iau plată? Ca sa-mi socoteasca~si mie Hristos, ca pe cei doi bani ai vaduvei aceleia?”. Si gandind asa, si-a adaugat aurul său, zece galbeni.

Iar dupa ce a facut crucea, a adus-o patricianului, vrand sa puna într-însa pietrele cele scumpe. Si a inceput senatorul a cumpăni crucea si a descoperit in cruce mai mult decat aurul său. Si a zis tânărului: “De ce ai facut aceasta inselaciune, că ai amestecat aurul cu ceva, vrand sa ascunzi pentru tine o parte din aurul meu?”. Atunci, tânărul i-a spus lui tot adevarul si a zis: “Însuşi Ştiutorul de inimi, Acela, stie ca nu l-am adaugat. Că asa mi-am zis: O, cât bine a facut patricianul sufletului său, de a adus atata avere lui Hristos Dumnezeu!~Si am zis: Voi adauga si eu aurul meu, ca sa iau plată cu dânsul, ca să primească, adica, si de la mine, Hristos, cum a primit cei doi bani ai văduvei”.

Deci, patricianul s-a minunat mult de aceasta si a zis: “O, fiule, oare, asa ai cugetat, ca sa faci acest bun lucru?”. I-a zis lui tanarul: “Adevarat, stapane, precum ti-am spus tie”.

Iar patricianul, iarăşi, a zis tânărului: “Devreme ce aşa ai cugetat si toata buna ta avere ai dat-o lui Dumnezeu, voind să ai parte cu mine, iată, din ziua de astazi, fiu al meu te voi face pe tine şi mostenitor a toată averea”.

Insa de aceasta se cade si noi a~proslavi pe Dumnezeu, Cela Ce dă rasplatire si acum, in viata de aici, si in veacul ce va sa vie, celor ce aduc la Dânsul daruri cu dreptate agonisite. Si asa, vietuind cu dragoste in lume, mântuire si-a castigat.