Proloage – 05 Septembrie – Cuvânt pentru pocăinţă, despre un episcop căzut în păcat

Intr-o cetate a fost un episcop care, dupa reaua mestesugire a diavolului, a cazut in desfranare. Deci, intr-una din zile, facandu-se adunare in Biserica, nestiind nimeni de pacatul lui, dupa ce s-a adunat tot poporul, s-a marturisit singur inaintea tuturor, zicand: “Eu in desfranare am cazut”.

Si, intrand, si-a pus omoforul sau pe Altar, zicand: “De acum eu nu mai pot sa va fiu voua episcop”. Si a strigat tot poporul cu plangere, graind: “Pacatul tau asupra noastra sa fie, parinte, numai tu sa~ne fii la episcopie”.

Si dupa multa rugaminte, le-a zis lor: “De voiti sa raman la episcopie, sa faceti ceea ce va voi spune”. Si a poruncit sa incuie usile cele de pe laturi. Si s-a aruncat pe sine langa o singura usa cu fata in jos si a zis catre popor: “Să nu aibă parte de Dumnezeu acela care, iesind, nu mă va călca pe mine cu picioarele!”. Si au facut după cuvantul lui. Iar cand si cel mai de pe urma iesea, a venit din cer glas, grăind: “Pentru smerenia lui cea multă, am iertat lui păcatul”. Si, aceasta auzind, tot poporul a proslăvit pe Dumnezeu.