A zis un oarecare stareț: “Să mă credeți pe mine, fiilor, că mare slavă și laudă este pentru împăratul care se leapădă de împărăție și se face monah și rabdă pentru Domnul, de vreme ce mai cinstite sunt cele cerești, decât cele pământești.
Și, iarăși, mare rușine și necinste este pentru un monah care își lasă rânduiala lui monahicească și se face împărat, și nu-și pune nădejdea sa în Dumnezeu, Care răsplătește fiecăruia după faptele~sale”.
Dumnezeului nostru slavă, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.