Proloage – 04 Iulie – Despre smerita cugetare (Cuvânt al Sfântului Efrem Sirul)

In vederea ispitirii, se arată iscusinta celui credincios. Si nu se cade a ne necaji in vreme ispitei, ci sa ne trezim la rugaciuni si la faceri de bine, asa cum cei ce plutesc pe mare se trezesc atunci cand incepe furtuna, si mai mult priveghează, si pe Domnul Il cheamă, după cum este scris la Proorocul Iona: “Corabia era gata să se sfarme. Corăbierii s-au infricosat si au strigat, fiecare către dumnezeul său, şi au aruncat in mare incarcatura corabiei” (Iona, 1, 4-5). Că aceasta este o pildă pentru~lepădarea grijilor celor pământeşti.

Se cade a defăima toate lucrurile lumesti si a ne gandi numai la viata cea vesnica. Iar, cand ni se intampla noua vreo ispita, sa nu deznadajduim. Că vedem pe Proorocul care, si in pantecele chitului fiind, nu s-a deznadajduit de a sa mantuire ci, rugandu-se, a zis: “Strigat-am, catre Domnul, in stramtorarea mea, si El m-a auzit; din pantecele locuintei mortilor, catre El am strigat, si El a luat aminte la glasul meu! Tu m-ai aruncat in adanc, in sanul marii, si valurile m-au inconjurat” (Iona, 2,3-4). Că nu intotdeauna este marea linistita si nu este cu putinta~a inota, in viata aceasta de acum, fără de ispită. Iar, daca vom tine credinta Domnului, ca pe o cârmă, ea ne va duce pe noi la limanul vietii si, lepadand osteneala, ne vom imbraca cu viata nestricacioasa.

Frate, daca te-ar supara pe tine duhul mâhnirii, sa nu te descurajezi, ci roaga-te Domnului, si-ţi va da tie indelungă-răbdare, şi, dupa rugaciune şezând, adună-ţi gandurile tale si mângâie sufletul tău, ca acela ce a zis: “Pentru ce esti mahnit, suflete al meu, si pentru ce ma tulburi? Nadajduieste in Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El: mantuirea feţei mele este Dumnezeul meu” (Psalmi 41, 67).~Si să zici, de ce te descurajezi suflete al meu, oare totdeauna vom locui noi intru această viaţă? Auzi pe cel ce zice: “Străin sunt eu la Tine, strain, ca si toti parintii mei” (Psalmi 38, 17). Gândeşte-te la cei ce, mai inainte, au locuit in mânăstire, unde traiesti tu acum, şi cunoaste si vezi, că dupa cum si aceia s-au dus din viata aceasta, asa si noi, cei ce traim acum, cand va voi Domnul, ne vom duce. Că viata dreptilor, dupa sfarsit incepe. De unde si Proorocul, dorind viata ce va sa fie, zice: “In ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu, pe Tine, Dumnezeule. Când voi veni si ma voi arata feţei Tale, Dumnezeule?”~(Psalmi 41, 1-2), de vreme ce, ca un rastimp de pregatire, trecator, socoteau Sfintii viata aceasta. Pentru care pricină, intr-alt loc, zice: “Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, în pace” (Luca 2,29). Aşa şi Apostolul poftea să se dezlege şi să fie impreuna cu Hristos. Caruia este slava acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.