Proloage – 03 Septembrie – Despre pustnicul ce batjocorea pe diavol (Povestire din Everghitinos)

Era un pustnic in partile Iordanului, nevoindu-se de multi ani, care, fiind acoperit de Dumnezeu, nu primea asuprelile vrajmasului, ci, in scurt, nu era ispitit. Si, pentru aceasta, defaima pe satana si-l ocara catre toti cei ce veneau la el pentru folos, zicand ca nimic este si nimic nu poate faţă de cei nevoitori, de nu va afla spurcati asemenea cu el, robiti de-a pururea pacatului, pe care ii slabanogeste. Iar acestea le zicea, nesimtind darul cel de sus, care nu ingaduia lui satana a-l asupri.

~Deci, apropiindu-se sfarsitul lui, prin slobozirea lui Dumnezeu, i s-a aratat lui diavolul la vederea ochilor si a zis catre dânsul: “Ce am cu tine, ava? Ce ma ocarasti? Au te-am suparat cu ceva?”. Iar el, scuipandu-l, cu aceleasi graiuri l-a ocarat: “Mergi inapoia mea satano, ca nu poti nimic faţă de robii lui Hristos”. Iar el a zis: “Asa, asa… Patruzeci de ani ai sa traiesti si in atatia ani, nu vei afla un ceas in care sa nu-ti pun piedici”. Si acestea zicand, nevazut s-a facut.

Iar calugarul a inceput indata a bate razboi cu gandurile. Si zicea intru sine: “Am, iata, atatia ani trudindu-ma aici si inca alti patruzeci de ani, daca mai voieste~Dumnezeu sa traiesc.

Deci, ma voi duce in lume si voi vedea pe cei de-aproape ai mei si voi fi impreuna cu dânşii câţiva ani. Si iarasi ma voi intoarce si ma voi tine de nevointa mea”. Si asa cum i se parea lui in minte, implinea cu fapta.

Si, iesind din chilie, se tinea de cale. Iar nu departe ducandu-se, Iubitorul de oameni Dumnezeu l-a miluit pe dânsul, si ne voind a se pierde ostenelile lui, a trimis un inger spre ajutor. Si, intampinandu-l, ingerul i-a zis lui: “Unde mergi, ava?”. Iar el a zis: “In cetate”. Zis-a lui, ingerul: “Intoarce-te in chilia ta. Si sa nu fie nimic intre tine si~satana. Că, iată, te-a batjocorit satana”. Iar el, venindu-si intru sine, s-a intors la chilia sa si, trecand trei zile, s-a savarsit. Dumnezeului nostru slava!