Ne-a spus nouă Ioan, păstorul oilor lui Hristos: “Am mers, zicea, la ava Nicolae sihastrul, şi l-am aflat pe el şezând în peşteră. Deci, venise la dânsul un oarecare mirean, şi ne-a vorbit nouă părintele Nicolae despre mântuirea sufletului. Iar, după aceasta, el a zis mireanului: Spune-ne nouă vreun cuvânt de folos. A răspuns, mireanul: Ce am eu, oare, a vă spune vouă de folos, părinte, om mirean fiind eu? Eu, care nici mie însumi, nu-mi pot fi de folos?
Zis-a, lui, stareţul: ceea ce ai, aceea~să spui! Atunci, a zis mireanul: cu rugăciunile tale, părinte, am douăzeci şi doi de ani. Şi, afară de sâmbata şi Duminica, soarele nu m-a văzut pe mine mâncând. Şi am fost şi argat în sat, la un om bogat, nemilostiv şi lacom; şi, slujind la dânsul cincisprezece ani, lucrând ziua şi noaptea, n-a voit să-mi dea simbria mea pe niciun an, ci toată vremea mă necăjea mult. Iar eu am zis, în sinea mea: Teodor, de vei răbda la omul acesta, apoi, în locul simbriei şi unor scârbe ca acestea, Împărăţia Cerurilor îţi vor mijloci ele.
Şi mi-am păzit şi trupul meu curat faţă de femei, până în ziua de astăzi”. Deci, acestea auzindu-le,~mult ne-am folosit. Dumnezeului nostru, slavă!
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
