Proloage – 03 Martie – Întru această zi, cuvânt al Sfântului Efrem, că nu se cade a asculta pe cei ce rău se jură

Dacă cineva s-ar apropia de tine, în taină zicându-ţi: “Să dăm cuvânt între noi, să avem unul faţă de altul dragoste şi unire, ca orice ţi-aş zice ţie, tu să mă asculţi fără de nicio împotrivire; apoi, după jurământul acesta, de va voi acela să te răzvrătească la păcat, să nu te pleci lui, chiar de ţi-ar aduce ca mărturie mărimea jurământului, chiar de s-ar întinde jos, rugându-te spre lepădarea poruncii lui Dumnezeu; să nu cauţi la faţa oamenilor împotriva sufletului tău. Că ştie~diavolul nu numai acestea să le facă, ci şi din Scriptură să aducă dovezi, şi ştie şi neputinţa trupului să o pună înainte, şi alte multe să născocească, încât pe om, călcător de poruncile lui Dumnezeu să-l facă, şi să aibă cu ce să se laude împotriva lui. Dar noi, luând învăţătură din sârguinţa şi din osteneala lui, ne vom arăta tari în socotirea evlaviei.

Deci, se cădea, mai întâi, să nu te juri nicidecum, pentru porunca Mântuitorului nostru Dumnezeu. Şi acum te-ai prins cu cuvântul; nu fi nebăgător de seamă, că ai venit în mâinile celor răi, pentru prietenul tău. Să nu dai somn ochilor tăi, nici odihnă genelor tale, ca să scapi ca o~căprioară din curse şi ca o pasăre din laţ. Cu toate acestea, nu coborâ cu mintea, nici nu te tulbura, că este îndreptare, dacă vei avea, de acum, pe Domnul înaintea ochilor.

Deci, ia aminte la tine însuţi: nu eşti vinovat de jurământ, dacă te vei depărta pe tine de la rău, că Însuşi Cel Ce a propovaduit Evanghelia în lume, pentru covârşitoarea Lui iubire de oameni, Însuşi Domnul a poruncit oamenilor să se pocăiască şi să se depărteze de la tot păcatul. Vezi, dar, ca nu cumva, vrând a săvârşi dulcetile noastre, să punem pricină jurământul, ca unii care n-am putea să ne mai descurcăm pe noi înşine din mrejele vrăjmaşului. Dumnezeu nu Se batjocoreşte, şi~celor ce voiesc a se mântui, le întinde mâna. Deci, abate-te de la rău şi fă bine, şi întru aceasta ai păzit cuvântul celui ce a zis: “De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să pazesc cuvintele Tale” (Psalmi 118, 101). Iar de vrei ca mai desăvârşit să te încredinţez pe tine că nu eşti vinovat de cuvântul dat, dacă vei fugi de cele rele şi vei face cele bune şi te vei depărta de toţi oamenii care umblă fără de rânduială, ascultă pilda, sau, ca să zic mai bine, iată o asemănare: Un om oarecare avea un fiu, iar fiul iubea mult pe tatăl său, întru toate. Dar, un altul, biruindu-se de invidie pentru sporirea tânărului său~prieten, apropiindu-se în taină, i-a spus lui: Jură-te mie, pe tatăl tău, că ceea ce-ţi voi zice, aceea vei face şi vei păzi, fără de nicio împotrivire. Iar el, nefăcând bine, s-a jurat. Iar, după aceasta, a zis către dânsul: Ducându-te acum, ocărăşte pe tatăl tău şi răneşte-l pe el cu cuţitul, şi să nu te mai ruşinezi de faţa lui, şi toate câte-ţi va porunci el să nu le faci. Tu să le faci, fiindcă te-ai jurat mie, şi nu vei putea să nu asculţi de cele zise de mine.

Şi, acum, te intreb: oare va suferi fiul o nebunie ca aceasta sau, mai bine-zis, asemenea păgânie, şi nu va defăima sfătuirea lui cea fără de lege, din dragoste faţă de părintele său? Socotesc că va răspunde şi-i va~zice: Te văd pe tine că nu eşti om cu adevărat, ci vrăjmaş tatălui meu, şi sufletului meu pizmuitor. Dar, nu mă vei înşela pe mine, ca sarpele pe Eva, cu viclenia, nici nu mă vei înlănţui pe mine în păgânătate, cu răutatea ta cea mult împletită, şi nu mă va învinui pe mine tatăl că nu mă plec păgânătăţii tale. Deci, defăimez sfătuirea ta cea fără de lege, pentru dragostea tatălui meu şi pentru mântuirea sufletului meu, iar urechile mele le pecetluiesc cu semnul crucii, ca să nu mai intre veninul cuvintelor tale în auzul meu, şi chiar de întâlnirea cu tine voi fugi, pentru viclenia cea din tine.

Ne porunceşte, nouă, însuşi~Apostolul, să ne ferim de tot fratele care umblă fără rânduială, că Dumnezeu nu Se cinsteşte cu fapte rebele. Deci, nu te aduna, iubite, cu bărbaţi păcătoşi, ca să nu întărâţi pe Tatăl tău, Cel din Ceruri, lucrând cele potrivnice poruncilor Lui şi rămânând fără răspuns în ziua Judecăţii – că, prin călcarea poruncilor Sfintei Evanghelii, superi pe Dumnezeu.

Ia aminte la tine însuţi şi învaţă sfârşitul cuvântului Proorocului, care zice: “Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale” (Psalmi 118, 106). Şi iarăşi zice: “Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit” (Psalmi 118, 163). Şi întru~această milă a lui Dumnezeu, vei scăpa de mari ispite şi primejdii, iar, peste cel viclean, vor veni cele scrise. Întoarce-se-va durerea lui la capul lui, iar peste creştetul lui se va pogorâ nedreptatea lui.

Drept aceea, câştigă-ţi dragostea şi unirea, nu prin jurăminte şi momeli, ci prin aşezarea sufletului după legea lui Dumnezeu, căci, întru aceasta, nimic nedrept sau silit nu intră. Şi va fi cu tine darul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvin slava şi puterea în veci. Amin. Dumnezeului nostru, slavă!