Proloage – 03 Iulie – Despre nerăutate (Cuvânt al lui Isaia monahul)

Aduceti-va aminte, fratilor, de Domnul, Care zice: “De nu vă veti intoarce si de nu veti fi ca pruncii, nu veti putea intra intru Imparatia Cerurilor”. Şi Apostolul a zis: “Ca niste prunci, de curand nascuti, sa iubiti laptele cel duhovnicesc si, fara de inselaciune, ca, printr-insul, sa cresteti, spre mantuire”.

Deci, în ce fel este fapta pruncului? Pruncul, dacă este bătut, plange. Si, iarasi, trecandu-i supararea, cu cei ce se bucura, impreuna se bucură. Sau, daca cineva ar cinsti pe altul,~nu-l invidiază. Sau, de i-ar lăsa lui parintii vreo mostenire, nu merge la judecată, nu se sfadeste, nici nu uraste pe cineva. Sau, de s-ar imbogati, nu se trufeste sau, de ar vedea vreo femeie frumoasa la faţă, nu o pofteste pe ea si nu-si face griji. Pe nimeni nu intărâtă, pe nimeni nu înşeală si nici pe unul nu osândeşte.

Nu gândeşte să adune bogăţie, nici nu iubeste să aiba stăpânire.

Drept aceea, fratilor, sa cunoastem, si cu credinta si intemeiere, sa petrecem in frica lui Dumnezeu, despartindu-ne, ca si pruncii, de toata rautatea. Sa ne ingrijim, fiecare, de a sa mantuire, si unul pe~altul, socotindu-l a fi mai mare. De ne-ar supara cineva pe noi, sau ne-ar ocărâ, sau ne-ar vorbi de rău, nu pe acela să-l uram, ci pe diavolul, care nu inceteaza, niciodata, vrand sa ne desparta pe noi de Dumnezeu. Cel ce petrece in dragoste, în Dumnezeu petrece, si Dumnezeu intr-insul. Deci, cine nu se va teme, auzind acestea: “Si, cine adica, fiind intelept si voind sa-si mantuiasca sufletul sau, fara de osteneala, nu va cauta ca nicio duşmanie asupra aproapelui să nu aibă in inima sa, ca, pentru aceasta, să nu se lepede singur, de Imparatia lui Dumnezeu”?

Să fiţi, dar, facatorii cuvantului lui~Dumnezeu si nu numai auzitorii lui. Aşa, aşteptând să primiţi Darul Sfantului Duh – că, doar, va veni sa ne invete pe noi – să petrecem slujind cuvântul lui Dumnezeu, nadajduind să ne dea nouă, in loc de vrajba, dragoste si pace; in loc de uraciune si de iutime, indelungă-răbdare; in loc de cele pamantesti, cele ceresti; nouă şi tuturor celor ce-L iubesc pe El.