Proloage – 03 Iulie – Despre milostenie (Cuvânt din Everghitinos)

Am mers, candva, la ava Iosif, in Enat. Si era, acolo, inteleptul Sofronie.

Si, vorbind noi cu batranul, iata, cineva, venind din Aila, vrea sa-i dea batranului trei arginti, zicand: “Primeste acestia, cinstite parinte, ca sa te rogi pentru corabia mea, ca am incarcat-o si am trimis-o in Etiopia.” Iar batranul, nicidecum, n-a luat aminte la el. Deci, a zis Sofronie batranului: “Primeste-i parinte, si da-i altui frate, caruia ii trebuie”. Raspuns-a batranul: “Indoita rusine este fiule, ca sa iau~ceea ce nu-mi trebuie si cu mainile mele sa secer spini straini. O, de-as putea spinii sufletului meu sa-i secer, că scris este, daca semeni seamana dintr-ale tale. Că cele straine mai amare sunt decat neghina. Si, mai mult, fiule, nici nu este un lucru de suflet folositor”.

Zis-a catre dansul Sofronie: “Dar, cate face omul cand dă milostenie, nu le socoteste Dumnezeu pe acestea?” Raspuns-a batranul: “Fiule, multe sunt deosebirile si scopul milosteniei. Că, este cineva care face milostenie ca să se binecuvanteze casa lui; si Dumnezeu binecuvanteaza casa lui. Iar altul, face milostenie pentru~corabia lui; si Dumnezeu sporeste corabia lui. Altul, pentru fiii lui, si Dumnezeu pazeste pe fiii lui. Altul, ca să fie slavit; si Dumnezeu il slaveste pe el. Si Dumnezeu nu leapada pe nimeni, ci, orice voieste fiecare, îi dă lui, cand nu se vatama sufletul din acestea. Dar, acestia toti, departe sunt de plata lor. Că, dupa scopul pentru care a facut milostenie, le-a platit lor Dumnezeu si, cu nimic nu le este lor dator in veacul cel viitor.

Deci, tu, de vei face milostenie, fă intai pentru sufletul tau si orice voiesti iti va da tie Dumnezeu, pe deasupra. Că scris este, sa-ti dea tie Domnul dupa inima ta. Si iarasi,~căutati, mai intai Imparatia lui Dumnezeu, adica cele sufletesti, si dreptatea Lui, si toate acestea se vor adauga voua. Si sunt unii care, părându-li-se că fac milostenie, mânie pe Dumnezeu”. Si Sofronie a zis: “Lamureste-ne noua, parinte, cuvantul”. Iar el a zis: “Dumnezeu a poruncit ca pârga semănăturilor si a tuturor roadelor si a animalelor celor curate, să I se aducă Lui, pentru binecuvantarea celorlalte si pentru iertarea pacatelor. Si să I se aducă Lui, inca, si din oameni, pe cei intai nascuti. Iar bogatii fac impotrivă. Pe cele bune, le tin ei, iar, pe cele netrebuincioase, le impart saracilor si fratilor lor. Adică, vinul cel bun ei il beau, iar~pe cel otetit, sau stricat, il dau vaduvelor si saracilor. Si poama cea bună, ei o mananca, iar pe cea putredă, o dau de pomană. Si hainele, pe cele scumpe si bune ei le poarta, iar, pe cele carpite si vechi le arunca saracilor. Inca si din copii, pe cei sanatosi si frumosi ii gatesc pentru nuntă si casatorie, si-si fac multe griji fata de acestia, iar, pe cei bolnavi, sau cu un singur ochi, sau lipsiti de madulare, sau urâţi, ii daruiesc lui Dumnezeu si ii dau la manastiri. Pentru aceasta, cele aduse de dansii nu sunt bine primite.

Că aşa şi Cain, aducând jertfă, nu numai ca n-a veselit pe Dumnezeu,~ci L-a şi mâniat. Că, dacă, atunci când pe oamenii muritori, ca noi, vrand a-i cinsti, ne sarguim a le aduce, din toate, cate ni se par a fi mai cinstite de dansii, cu cat mai mult, se cade a aduce acestea lui Dumnezeu. Ziditorul nostru de la Care avem, în dar, acelea pe care le aducem? Daca vrem să-L imblanzim prin milostenie, datori suntem a-I aduce Lui pe cele mai cinstite din cele ce avem, ca aducerea noastră sa nu se intoarcă la noi cu rusine, iar jertfa noastra sa se faca ocara si dar neprimit. Că, precum jertfa lui Noe, funie de fum fiind, pentru punerea cea bună a celui ce a adus-o, s-a socotit miros de bună mireasmă la Dumnezeu,~precum este scris că a mirosit Domnul miros de bună mireasmă, tot aşa si jertfa adusă din socoteala cea rea, măcar că pare bună după partea ei văzută, se socoteste uraciune la Domnul. Tot asa si jertfa si tamaia evreilor, că asa a zis Dumnezeu catre ei, prin Proorocul: tamaia voastra, este Mie uraciune”.

Acestea ne-a zis nouă stareţul. Si noi, folosindu-ne, am iesit si, petrecandu-ne pe noi, ne-a zis: “Fiilor, sambata viitoare veniti la mine, ca am nevoie de voi”. Deci, venind sambăta, in ceasul al treilea, precum le-a zis lor, l-au aflat pe dansul savarsit.

~Si, ingropandu-l, s-au dus, multumind lui Dumnezeu, Celui Ce i-a invrednicit pe dansii a ingriji pe un sfant ca acesta. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.