Proloage – 03 Ianuarie – Întru aceastã zi, cuvânt împotriva lenevirii, despre Sfântul Vasilie cel Mare şi despre Sfântul Efrem Sirul

Precum am auzit din Scriptură, care zice: “Să deşteptaţi pe cei ce dorm, să ridicaţi pe cei somnoroşi şi să îndemnaţi pe cei leneşi”, drept aceea, toţi cu frică să ascultaţi şi cu înţelegere să luaţi aminte la cele ce se spun mai departe: Au fost doi fraţi, care aveau copii mulţi şi pe toţi la fel îi învăţau, şi le porunceau să se ostenească fără de lenevire, şi în toate zilele îi îndemnau pe ei să se nevoiască, şi în nicio zi nu-i lăsau să umble în zadar, ci de noapte îi deşteptau pe ei la lucru şi, iarăşi,~târziu se culcau şi numai puţin somn primeau şi, iarăşi, de osteneală se îngrijeau. Şi aşa s-a umplut casa lor de grâu şi de vin.

Însă un frate din cei doi, chemând pe copiii amândoura, le-a zis lor: “Fratele meu este rău şi nu vă spune vouă o anume zi, ca numai în aceasta, ostenindu-vă, să vă îmbogăţiţi şi niciodată să nu vă mai nevoiţi. Că noi, nevoindu-ne toate zilele, nimic n-am sporit, iar, după ce ne-am înştiinţat de ziua aceea, ne-am nevoit numai întru dânsa şi de multe bunătăţi ne-am umplut. Şi acum să întrebaţi pe al vostru tată şi al meu frate, să vă spun vouă, că eu am uitat-o”. Iar ei, de bucurie, au alergat degrabă să întrebe pe~tatăl lor, ca să nu se mai nevoiască niciodată. Deci, mergând la tatăl lor au zis: “Părinte, de ce ne-ai ostenit aşa pe noi, nespunându-ne ziua în care, de ne-am fi ostenit, de multe bunătăţi ne-am fi umplut şi cu nescădere ne-am fi îndestulat din casa ta?”. Iar tatăl lor le-a zis: “Nici eu, fiilor, nu-mi aduc aminte de ziua aceea. Dar să mă ascultaţi pe mine, şi bunătăţile pământului veţi mânca. Mergeţi şi să păziţi cu grijă anul până se va împlini. Iar după ce veţi afla ziua aceea, să veniţi la mine îndată”.

Iar ei s-au nevoit cu bucurie tot anul şi au venit, precum le-a poruncit tatăl lor. Apoi tatăl lor le-a zis: “Oare, aţi aflat ziua aceea?”.~Iar ei au răspund: “N-am aflat-o”. Şi le-a dat lor plată după osteneala lor şi i-a slobozit, zicându-le: “Să deosebiţi anul în patru vremi, adică: în primăvară, în vară, în toamnă şi în iarnă, şi la care vreme vă veţi apuca de osteneli şi veţi avea prisos, întru aceea este ziua căutată. Iar ei, ostenindu-se şi nevoindu-se, au venit la vreme şi i-au zis: “Părinte, mult ne-am ostenit, dar ziua n-am aflat-o”. Iar tatăl le-a zis lor: “Apoi, dar, să luaţi plata după osteneală. Ci încă să mă mai ascultaţi pe mine: Sunt, într-un an, douăsprezece luni, şi fiecare lună să păziţi, însemnând-o, şi întru care lună veţi avea prisos, întru aceea se află ziua”. Iar ei au făcut~precum le-a poruncit lor, şi cu dinadinsul s-au ostenit, însă n-au aflat ziua, cum nimeni nu ştie ziua morţii.

Şi au venit la tatăl lor şi i-au zis: “Pentru ce, părinte, atâta ne-ai ostenit pe noi? De acum nu ne vom mai nevoi, că s-a înmulţit averea noastră: adică ariile, tocitorile, dobitoacele, caii, destule sunt şi celor ce vor veni după noi”. Deci, le-a zis tatăl lor: “Fiilor, au vi se pare că atâta nevoindu-vă, aţi adunat mult? Ci, odată un foc le ia, sau apa, sau tâlharii. Tot aşa şi vrăjmaşul, diavolul, pe cei ce petrec în lene îi pierde. Ci, căutaţi ziua şi ceasul acela, întru care zi nici tâlharul nu le sapă, nici focul nu le~arde, nici apa nu le îneacă, ceasul care ne va afla pe noi gata întru Hristos.

Dar încă una am să vă zic vouă. Sunt într-un an trei sute şase zeci şi cinci de zile, iar ceasuri douăsprezece în zi, tot aşa şi în noapte. Deci, mergeţi şi nevoiţi-vă în fiecare zi şi ceas. Că precum ochiul clipeşte, aşa şi sufletul sare din trup afară”. Dar luaţi aminte şi mă ascultaţi pe mine, să vă spun învăţătura pildei acesteia: Cei doi fraţi sunt: Vasilie cel Mare şi Efrem Cuviosul, care au avut copii mulţi. Vasilie, în lume, a semănat cu învăţătură tot pământul, iar Efrem, în pustie, a hrănit fii mulţi, cu lacrimi şi cu post. Au învăţat, adică,~copii mulţi, unul în lume, iar altul în pustie. Şi i-au învăţat să facă lucruri bune: rugăciune, post, înfrânare, blândeţe, smerenie, milostenie, pentru că acestea, fără de altă osteneală, ne duc la Împărăţia Cerurilor. Şi i-au mai învăţat să nu umble în zadar, ci să lucreze totdeauna, fiecare în meşteşugul său, că împotriva celor leneşi se întrarmează diavolul. Tot aşa, să petreacă întru curăţie, iar în zilele Sfintei Învieri să primească Sfânta Împărtăşanie, că aceasta este bogăţie necheltuită, este plata ostenelilor lor. Trupul şi Sângele Fiului lui Dumnezeu sunt Darurile cele nestricăcioase şi mai cinstite decât toată lumea, pe care cei ce le~primesc cu credinţă se mântuiesc. Anul este Biserica, întru care apostoliceştile porunci, părinteştile învăţături, prooroceştile vorbe şi muceniciile purtătorilor de chinuri sunt mai dulci decât mierea şi fagurele. Întru care, cei ce vin, în toate ceasurile şi vremile, îşi aduc aminte de moarte, plângându-şi păcatele. Iar lunile şi zilele şi ceasurile sunt diferite feluri de morţi, care de la Dumnezeu se trimit oamenilor: ori în apă se afundă şi acolo le este moartea, ori cad de pe cal, ori mergând, se prăvălesc şi mor, sau din băutură multă; toate acestea sunt ceasuri. Pentru aceea şi de anul şi de lunile şi de săptămânile şi de zilele şi de~ceasurile zilei morţii şi de ceasul întru care se va despărţi sufletul de trup, se cade a ne îngriji, precum se zice: “Întru ce te voi afla, întru aceea te voi şi judeca”. Că dacă ne va apuca moartea în lucruri bune, adică în pocăinţă şi în lacrimi, este ca şi cum nici n-am muri, ci ca şi cum ne-am muta dintru această rea viaţă, întru cea bună. Drept aceea, auzind pilda aceasta şi întru toate ceasurile aducându-ne aminte de moarte, să petrecem cu iubire şi cu osteneală, ca aici, întru puţină vreme, să ne ostenim, iar în veci, să ne bucurăm.