Proloage – 03 August – Despre un călugar şi o femeie desfrânată care s-a pocăit

Intr-o cetate oarecare, un calugar mergea la o slujbă. Iar, cand trecea el pe la un anumit loc, l-a strigat o femeie desfranata, zicand: “Mantuieste-ma pe mine, Părinte, precum Hristos pe desfrânata”. Iar el, de rusinea omeneasca neingrijindu-se nicidecum, i-a zis ei: “Vino in urma mea”. Si, luand-o de mână, a iesit prin poporul din cetate, in vederea tuturor.

Deci, s-a facut vorbă in cetate, că un calugart a luat ca femeie pe Porfiria, ca asa era numele ei. Si,~ducandu-se ei, ca sa o lase pe aceasta la o manastire, a aflat femeia un prunc aruncat langa biserică si l-a luat, ca să-l hraneasca.

Iar, dupa un an, a mers cineva in acel loc, unde era desfranata si, vazand-o pe ea că avea pruncul, i-a zis ei: “Bună călugăriţă, ai născut călugăraş”. Apoi, ducandu-se la Tir, că de acolo o luase pe ea calugarul, oamenii care o cunosteau au spus ca femeia Porfiria a nascut, de la batranul acela, că au vazut pruncul cu ochii lor, şi-i semăna lui.

Iar, cand a cunoscut calugarul, de la Dumnezeu, despre moartea sa, a~zis calugaritei Pelaghia, că asa o numise pe ea cand se calugarise: “Sa mergem la Tir, ca eu acolo am o trebuinta si as vrea sa mergi cu mine”. Si ea, neputand să-l lase singur, a mers pe urma lui, luand si pe prunc cu dânşii, fiindca acum era de sapte ani.

Iar, cand s-a imbolnavit calugarul de moarte, a ieşit, la cercetarea lui, din cetate, o sută de oameni. Iar el le-a zis: “Aduceţi-mi foc”. Si, dupa ce i-au adus cădelniţa, luand carbuni aprinsi, staretul i-a turnat in haina sa şi a zis: “În stiinţă să vă fie vouă, fratilor, că, precum Dumnezeu a pazit rugul cel nears de foc si precum si de haina mea nu~s-au atins carbunii acestia, asa si eu n-am cunoscut pacat cu vreo femeie, de cand m-am născut”.

Si toti, minunandu-se ca nu s-a ars haina sa de foc, au proslavit pe Dumnezeu, Cel Ce are robi ascunsi, ca acest călugăr.

Cât despre maica Pelaghia, care a fost oarecand desfrânată, multi, pentru dânsa lepadandu-se de lume si ducandu-se la manastiri, s-au calugarit.

Iar această istorisire s-a spus vouă, o fiilor, ca sa nu fiti gata spre osandire si hulire a pacatelor altora.

~Că, de multe ori, am vazut pe desfranati gresind, dar pocaindu-se nu i-am mai vazut. Sau, am vazut pe cineva furand, iar suspinele si lacrimile, pe care le aduce Domnului, noi nu le stim si nu stim nici daca au fost primite de Dumnezeu, in taină, pocainţa şi mărturisirea acestuia.

Si toti se minunau de invatatura cea lucratoare a păstorului şi învăţătorului acestuia. Dumnezeului nostru, slavă!