Proloage – 03 Aprilie – Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre un frate ce nu credea în Sfânta Împărtăşanie

Povestit-a ava Daniil Faranitul, că a zis părintele nostru, ava Arsenie, despre un schitiot, că era mare cu faptele dar simplu cu credința, și greșea din neștiință și zicea că pâinea pe care o luăm la Sfânta Împărtășanie nu este cu adevărat Trupul lui Hristos, ci o închipuire. Și au auzit doi bătrâni că el zice acest cuvânt și, știindu-l că este mare la viață, au înțeles că din nerăutate și din neștiință zice acestea.

Și au venit la el și i-au zis lui: “Ava,~cuvânt de necrezut am auzit despre cineva, cum că zice, că pâinea, cu care ne împărtășim, nu este cu adevărat Trupul lui Hristos, ci este o închipuire a acelui Trup”. A zis bătrânul: “Eu sunt cel ce a zis aceasta”. Iar ei îl rugau, zicând: “Nu ține așa, ava, ci precum a învățat Biserica cea subornicească. Că noi credem că pâinea este Trupul lui Hristos, și în pahar este Însuși Sângele Lui Hristos, cu adevărat, și nu ca o închipuire. Că precum, la început, Dumnezeu țărână luând din pământ, a zidit pe om după chipul Său și nimeni nu poate spune că nu este chipul lui Dumnezeu, deși chipul acesta este cu anevoie de înțeles, așa și pâinea,~despre care a zis: “Acesta este trupul Meu”, credem că este, cu adevărat, trupul lui Hristos”. Și a zis bătrânul: “De nu mă voi încredința din fapte, nu am semn desăvârșit de înțelegere”. Iar ei au zis către el: “Să ne rugăm lui Dumnezeu o săptămână pentru taina aceasta și credem că Dumnezeu ne va descoperi nouă”. Iar bătrânul, cu bucurie, a primit cuvântul. Și se ruga bătrânul, lui Dumnezeu, zicând: “Doamne, Tu știi că nu din răutate sunt necredincios, ci, ca să nu mă înșel, pentru neștiință descoperindu-mi mie Taina, Doamne Iisuse Hristoase”.

Mergând încă și bătrânii la chiliile~lor, se rugau lui Dumnezeu și ei, zicând: “Doamne Iisuse Hristoase, descoperă bătrânului taina aceasta, ca să creadă și să nu-și piardă osteneala sa”. Și Dumnezeu a ascultat amândouă părțile. Și, împlinindu-se săptămâna, au venit ei Duminică la biserică și au stat împreună numai ei trei, pe o rogojină, iar la mijloc era bătrânul. Și li s-au deschis lor ochii cei înțelegători. Și când s-a pus pâinea pe Sfânta Masă, s-a arătat numai lor trei, ca un prunc, iar când întindea preotul mâna să frângă pâinea, iată îngerul Domnului s-a pogorât din cer, având cuțit, și a jertfit pe prunc și a turnat sângele lui în pahar. Iar când a frânt~preotul pâinea în bucățele mici, și îngerul tăia din prunc, bucățele mici. Iar când bătrânul s-a apropiat să ia din cele sfinte, s-a dat numai carne cu sânge. Și, văzând aceasta, s-a înfricoșat și a strigat zicând: “Cred, Doamne, că pâinea este Trupul Tău și, în pahar, este Sângele Tău”. Și îndată s-a făcut carnea, cea din mâna lui, pâine, după taină, și s-a împărtășit, mulțumind lui Dumnezeu.

Și i-au zis lui bătrânii: “Dumnezeu știe omeneasca noastră fire, că nu poate să mănânce carne crudă și, pentru aceasta, a prefăcut Trupul Său în pâine, și Sângele Său în vin, la cei ce le primesc cu credință”. Și au mulțumit ei lui Dumnezeu,~pentru bătrânul, că nu a lăsat să se piardă ostenelile lui. Și s-au dus toți trei, cu bucurie, la chiliile lor.

Încă și alt frate, cu aceleași gânduri luptându-se, ca și cel mai sus-zis bătrân, îndoindu-se și necrezând despre Sfintele Taine, a fost luat de ceilalți frați la slujbă și povestea că a văzut unele ca acestea, fiindcă frații, care îl luaseră pe el, se rugau cu deadinsul lui Dumnezeu, ca să i se arate lui, de la Domnul, adevărul lucrurilor, și să lepede gândurile necredinței. Deci, după ce s-a sfârșit slujba, le-a povestit lor fratele, zicând: “După ce s-a citit Apostolul, îndată ce s-a suit diaconul să citească Sfânta Evanghelie, am văzut acoperământul bisericii~deschis și cerul deasupra, iar pe diacon înconjurat de foc din toate părțile. Apoi, după ce s-au adus Darurile și s-au pus înainte, am văzut cerurile deschizându-se și, peste Dumnezeieștile Daruri, foc pogorându-se și, după foc, mulțime de îngeri și, în mijlocul lor, un prunc și alte două fețe, a căror frumusețe nu este cu putință a o spune, că era strălucirea lor ca fulgerul. Și îngerii aceia stăteau împrejurul Mesei, iar pruncul ședea pe masă. Și, după ce s-au apropiat preoții să frângă pâinile punerii înainte, am văzut pe cele două minunate fețe, că s-au apropiat și au ținut mâinile și picioarele pruncului și, cu cuțitul pe care-l țineau, l-au înjunghiat pe~prunc, și sângele lui l-au turnat în pahar. Apoi, au tăiat bucățele trupul lui și l-au pus pe pâini. Și îndată s-au făcut pâinile trup. Iar când s-au apropiat frații să se împărtășească, mi s-a dat mie trup curat și, neputând să mă împărtășesc cu el, plângeam. Și am auzit un glas, grăindu-mi în urechile mele: “Omule, pentru ce nu te împărtășești? Nu este aceasta ceea ce ai cerut?”. Și eu am zis: “Milostiv fii mie, Doamne, nu pot să mănânc trup”. Și iarăși glasul a zis: “Cunoaște, dar, că, de putea omul să se împărtășească cu trup, trup s-ar fi aflat, precum și tu vezi. Dar nu poate să mănânce trup și, pentru aceasta, Domnul Dumnezeul nostru~a rânduit ca punerea înainte să fie pâine. Deci, de ai crezut, împărtășește-te și tu”. Iar eu am zis: “Cred, Doamne”. Și aceasta zicând eu, s-a făcut îndată trupul, pe care-l aveam în mâna mea, pâine și, mulțumind lui Dumnezeu, m-am împărtășit. Iar, după ce s-a sfârșit sfânta slujbă cea de taină, am văzut, de asemenea, acoperământul bisericii deschis și pe dumnezeieștile și cereștile puteri iarăși la ceruri înălțându-se.

Acestea auzindu-le, de la fratele cel ce le povestea și umilindu-se pentru atâta dar al lui Hristos, frații s-au dus mulțumindu-I și slăvindu-L pe El, A Căruia este slava, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.