Proloage – 02 Septembrie – Despre fratele ce singur îşi cerea judecată (Povestire din Everghnostii)

Doi frati trupesti s-au lepadat de lume. Dintre ei, unul ce sedea in muntele Eleonului, infocandu-se la inima, intr-o zi de mare umilinta, s-a pogorat in Sfanta Cetate. Si mergand la dregator i-a marturisit lui pacatele sale, zicandu-i: “Pedepseste-ma dupa lege”. Iar dregatorul, minunandu-se, a zis fratelui: “Cu adevarat, omule, pentru că tu singur ai marturisit, eu nu indraznesc a te judeca pe tine mai inainte de judecata lui Dumnezeu, că poate te-a si iertat”.

~Deci, ducandu-se fratele, si-a pus fiare la picioare si la grumaji si s-a incuiat pe sine in chilie. Iar cand venea vreodata cineva, si-l intreba, zicand: “Cine ti-a pus tie, parinte, acest fel de fiare grele?”, el raspundea: “Dregatorul”.

Deci, mai inainte de sfarsitul său cu o zi, un inger stând inaintea lui, i-au cazut indata fiarele de la dânsul.

Si a doua zi, venind cel ce slujea lui si intrebandu-l cine a dezlegat fiarele de pe dansul, a raspuns: “Fratele, cel ce a dezlegat pacatele mele. Că s-a aratat mie ieri, zicand: Iata, pentru rabdarea ta, s-au dezlegat toate pacatele tale. Si s-a atins cu degetul lui de fiare si indata au cazut de la mine”. Si aceasta~zicand, fratele a adormit numaidecat.

Dumnezeului nostru slava!