Proloage – 02 Noiembrie – Întru această zi, cuvânt despre Ava Serapion, cum a mântuit o desfrânată

Un oarecare călugăr, anume Serapion, locuia în pustie. Iar odată, a venit în cetate pentru o trebuinţă şi, văzând o desfrânată, i-a zis: “Să nu primeşti pe nimeni, că eu voi veni la tine deseară”. Iar ea i-a îngăduit lui că-l aşteaptă.

Apoi, după ce a venit, i-a zis: “Aşteaptă-mă pe mine puţin, că am o lege pe care trebuie s-o împlinesc”. Iar ea i-a zis: “Săvârşeşte-o, părinte”.

Deci, stând ei în cameră, a inceput a citi Psaltirea, de la Psalmul cel~dintâi şi până la sfârşitul Psalmilor celor o sută cincizeci şi, la fiecare Psalm, făcea câte trei închinăciuni. Iar ea stătea, tremurând, în spatele lui. Dar el cu dinadinsul se ruga pentru dânsa, ca să se mântuiască şi, l-a ascultat pe el Dumnezeu. Iar, spre ziuă, a căzut desfrânata la picioarele lui, rugându-se şi zicând: “Ai milă părinte, să mă duci pe mine unde ştii, ca să mă mântuiesc. Că pentru aceasta te-a trimis pe tine Domnul la mine”.

Deci, a luat-o pe ea şi a dat-o la o mânăstire de maici şi a zis el către egumenă: “Primeşte pe sora aceasta şi să nu pui asupra ei canon, ci pe cât va voi ea şi să nu o superi pe dânsa”. Iar ea petrecând~acolo, după puţine zile, a zis: “Sunt păcătoasă, şi voi să mănânc o dată pe zi”. Mai apoi, iarăşi a zis: “O dată la două zile voi să mănânc, de vreme ce mult am păcătuit, şi printr-o fereastră daţi-mi mie să mănânc. Şi lucru de mână daţi-mi să lucrez”. Şi asa, pocăindu-se, a plăcut Domnului şi mântuindu-se, a adormit în Domnul.