Proloage – 02 Martie – Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre ava Agaton

Se povestește, pentru ava Agaton, că se silea să facă toate poruncile. Când trecea apa cu o corabie, el cel dintâi apuca lopata. Și când mergeau la dânsul frații, îndată după rugăciune, el cu mâna lui punea masa, că era plin de dragostea lui Dumnezeu. Avea și păzire mare, în toate, și zicea: “Fără de mare păzire, nu pășește omul la nicio faptă bună”. Iar când a fost să se săvârșească, a rămas trei zile având ochii deschiși și nemişcându-se.

Și l-au clătinat frații, zicând: “Ava~Agaton, unde ești?”. Și le-a zis lor: “Înaintea Judecății stau”. Și i-au zis lui: “Dar și tu te temi, părinte?”. El le-a răspuns: “M-am silit, cu adevărat, după a mea putere, să păzesc poruncile lui Dumnezeu, dar om sunt, de unde pot să știu dacă a plăcut lucrul meu lui Dumnezeu?”. I-au zis, lui, frații: “Dar nu nădăjduiești în lucrul tău, care este după Dumnezeu?”. A zis bătrânul: “Nu nădăjduiesc, de nu voi întâmpina pe Dumnezeu, că alta este judecata lui Dumnezeu și alta a oamenilor”.

Iar, când voiau să-l mai întrebe alt cuvânt, le-a zis lor: “Vă rog mult, nu mai grăiți acum cu mine, că n-am vreme”. Și îndată s-a săvârșit,~cu bucurie. Că-l vedeau mișcându-se precum se sfiește cineva când este primit cu cinste de prietenii săi cei iubiți.