Proloage – 02 Martie – Întru această zi, cuvânt al Sfântului Atanasie – să nu osândim pe cei ce greșesc

Să ne aducem aminte fraților, de Domnul, Care zice: “Nu judecați, ca să nu fiți judecăți!”. Și iarăși, de Apostolul, care ne învață pe noi, zicând: “Cel ce pare că stă, să se păzească, să nu cadă”. Și iarăși: “Păzește-te pe tine, ca nu cumva să fii ispitit și tu”.

Că mulți la arătare au greșit, dar în taină s-au pocăit și iertare au dobândit și pe Sfântul Duh L-au primit. Deci, cei ce ni se par nouă că sunt păcătoși, la Dumnezeu sunt drepți, pentru că păcatele lor le~vedem, iar pocăința lor n-o vedem. Că și Filimon acela, măscăriciul din Egipt, numai un lucru mare de pocăință a făcut, și a ajuns la măsura Sfântului Macarie pustnicul. De aceea, de am vedea chiar cu ochii noștri pe cei ce greșesc, să nu-i osândim. Că zece pași depărtându-se cineva de la fața noastră, nu știm ce a făcut față de Dumnezeu, sau de este Dumnezeu cu dânsul.

Că Iuda vânzătorul, când se lumina spre joi, împreună cu Hristos era și cu Ucenicii lui, iar tâlharul era între tâlhari și între ucigașii de oameni. Iar, după ce a venit ziua de vineri, Iuda s-a dus întru întunericul cel din afară, iar~tâlharul împreună cu Hristos, în Rai, s-a sălăşluit. Pentru aceea, nu se cade să osândim pe omul cel ce greșește, de vreme ce Domnul îl va judeca pe el. Iar toată judecata, Tatăl a dat-o Fiului.

Drept aceea, cela ce judecă pe cei ce greșesc își risipește pentru sine dregătoria lui Hristos. Și unul ca acela este un antihrist, adică potrivnic al lui Hristos. Dar cine ar fi știut milostivirea cea multă a lui Dumnezeu, de n-ar fi arătat-o El singur oamenilor, primind pe păcătoșii ce se pocăiesc, precum pe desfrânata, pe vameșul, sau pe Manase cel spurcat, care, cincizeci și doi de ani a slujit idolilor, iar, după aceea, într-un ceas,~pocăindu-se, a dobândit iertare? Că, fiind închis într-o cușcă de aramă, în Babilon, înlăuntru cântându-și cântarea sa, îngerul Domnului a spart arama și îndată l-a scos și l-a dus în Ierusalim și cealaltă vreme a petrecut-o într-o pocăință. Dumnezeului nostru slavă!