Proloage – 01 Septembrie – Despre tâlharul ce s-a pocăit lângă stâlpul Sfântului Simeon

Un oarecare talhar din Antiohia, Ionatan cu numele, pe multi oameni ii ucidea pe drumuri si prin case, talhareste navalind naprasnic prin sate si prin cetati; si nimeni nu putea sa-l prinda pe el, macar ca multi ii pandeau calea, ca era puternic si viteaz foarte, incat nimeni nu putea sa-i stea impotriva.

Deci, s-a pornit toata Antiohia si a trimis ostasi ca sa-l prinda pe dânsul, iar el neputand sa se ascunda de dansii, ca un leu fugind de la faţa celor ce-l goneau pe el, a~alergat in ograda Cuviosului Simeon si, apucandu-se de stalp, ca pacatoasa de picioarele lui Hristos, plangea cu amar. Deci Sfantul a strigat catre dânsul, de sus: “Cine esti, de unde si de ce ai venit aici?”. Iar el a zis: “Eu sunt Ionatan, talharul, cel ce am facut toate rautatile si am venit aici, ca sa ma caiesc de pacatele mele”. Acestea graindu-le el, iata au navalit de la Antiohia ostasii care-l goneau pe el, strigand catre Cuviosul: “Da-ne noua, parinte, pe vrajmasul nostru, talharul, că, iata, si fiarele sunt gata in cetate sa-l manance pe el”. Raspuns-a lor, fericitul Simeon: “Fiii mei, nu eu l-am adus pe el aici, ci Dumnezeu, Cel Ce voieste~pocainta lui, l-a povatuit aici. Deci, de veti putea intra inauntru, prindeti-l pe el, că eu nu pot sa-l scot la voi, că mă tem de Acela Care l-a trimis la mine”.

Acestea auzindu-le ostasii si neindraznind nu numai sa intre in ograda, ci nici cuvant să zică împotrivă, s-au intors cu teama si au spus toate, in Antiohia. Iar talharul a petrecut sapte zile langa stalp, căzând la rugaciune catre Dumnezeu, marturisindu-se si plangand cu plangere mare, cat si cei ce erau acolo, vazand pocainta si plangerea lui, se umileau. Iar dupa sapte zile, a strigat catre Sfantul: “Parinte, imi poruncesti sa~ma duc?”. Iar parintele i-a zis: “Au, iarasi, la lucrurile tale cele rele te vei intoarce?”. Iar el a raspuns: “Ba nu, parinte, ci vremea mea a sosit”. Si asa, vorbind cu dânsul, si-a dat duhul său la Dumnezeu.

Iar ucenicii Sfantului Simeon, vrand sa ingroape pe talhar langa ogradă, iată mai marii ostilor veniră de la Antiohia dupa talhar si incepura a striga: “Da-ne noua, parinte, pe vrajmasul nostru, de care toata cetatea s-a cutremurat”. Raspuns-a Cuviosul: “Cel Ce l-a adus pe el la mine, Acela in multime de oaste cerească a venit si l-a luat pe el la Sine, curăţit prin~pocăinţă; deci nu mă tulburaţi pe mine”. Acestea, auzindu-le acei dregatori si vazand pe talharul mort, s-au inspaimantat si au laudat pe Dumnezeu, Cel Ce nu voieste moartea pacatosului.

Si, intorcandu-se, au spus in cetate cele ce de la Cuviosul au auzit şi au văzut.